De asemenea, în solurile grele, umede, expuse curenţilor reci, piersicul suferă, devenind mai sensibil la atacul diverşilor agenţi fitopatogeni. Din aceste considerente se va evita amplasarea plantaţiilor în zonele cu ierni geroase, în terenuri argiloase sau cu subsol impermeabil, ci mai degrabă pe solurile nisipo-argiloase.
Protecţia materialului săditor
Pentru a avea plantaţii de piersic sănătoase se impune, în primul rând, acordarea unei atenţii deosebite producerii materialului săditor. În acest scop, pepinierele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 500 m de plantaţiile de piersic, cais, prun. Se va pune apoi mare accent pe măsurile de prevenire a infecţiilor cu virusuri prin:
– efectuarea, toamna şi primăvara, a controlului pentru depistarea şi distrugerea puieţilor infectaţi;
– recoltarea ramurilor altoi numai de la pomi liberi de virusuri;
– stropirea cu regularitate a pomilor în vederea combaterii afidelor şi a altor insecte sugătoare, care ar putea transmite diferite virusuri;
– distrugerea exemplarelor de sâmburoase sălbatice din apropierea pepinierelor şi a livezilor de piersic;
– respectarea riguroasă a regulilor de carantină.
Tehnologia de cultură, aplicată ca la carte
În asigurarea sănătăţii plantaţiilor de piersic un rol covârşitor îl are tehnologia de cultură. În acest scop se recomandă ca arăturile, administrarea îngrăşămintelor, precum şi tăierile de formare şi de rodire să fie efectuate în aşa fel încât să nu ducă la debilitarea pomilor şi, deci, la sensibilizarea faţă de boli şi dăunători.
Măsurile de igienă culturală se vor aplica cu rigurozitate, una dintre operaţii fiind tăierea şi arderea ramurilor uscate sau cu plăgi produse de diverse ciuperci. Rănile provenite din tăieri se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% după care se ung cu mastic. Primăvara, fructele mumifiate rămase în pomi sau căzute pe sol se vor strânge şi se vor arde, iar frunzele căzute vor fi introduse sub brazdă prin arătură.
Tratamente fitosanitare
Un rol principal în combaterea bolilor îl au tratamentele fitosanitare.
Încă din toamnă, după căderea frunzelor (mijlocul lunii noiembrie) până la umflarea mugurilor în martie, piersicul se va stropi de două ori cu zeamă bordeleză 2%. Tratamentele se aplică în zile fără vânt cu temperaturi peste 3 °C.
În perioada dezmuguritului, până la scuturarea petalelor (umflarea mugurilor de rod, buton roz, înflorit, scuturarea petalelor) se execută 3-4 tratamente pentru prevenirea infecţiilor produse de Taphrina deformans (băşicarea frunzelor de piersic), Stigmina carpophila, Sphaerotheca pannosa var. persicae (făinarea) ş.a. În acest scop se pot folosi următoarele produse: zeamă bordeleză 1,5% , Dithane M-45 în concentraţie de 0,25%, Captadin 50PU – 0,25%, Ziradin 0,3%.
În perioada dezvoltării fructelor, din luna mai până în luna iulie, se vor efectua 3-4 tratamente pentru combaterea aceloraşi boli cu produsele menţionate în tabel.
La intrarea în pârgă a fructelor se aplică un tratament de protecţie, cu cel puţin 10 zile înainte de recoltare, folosind Captadin 0,2% sau Dithane M-45 – 0,25 + Karathan 0,1%. În general, tratamentele chimice se aplică diferenţiat, în funcţie de prezenţa în plantaţii a agenţilor fitopatogeni, de condiţiile de mediu şi de rezistenţa soiurilor la boli.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi de combatere depinde de aplicarea lor la
momentul optim, de folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului.
Pentru o combatere cât mai corespunzătoare a bolilor şi dăunătorilor la piersic se recomandă complexul de tratamente prezentat în tabel.
SCHEMĂ DE TRATAMENTE LA PIERSIC
MĂSURI DE IGIENĂ CULTURALĂ
În cadrul strategiei de protecţie a piersicului, măsurile agrotehnice, mai ales igiena culturală a plantaţiilor, au un rol foarte important. Menţinerea stării fitosanitare bune a plantaţiilor de piersic prevede:
– tăierea şi arderea ramurilor cu scurgeri de gome, a celor uscate, cu leziuni, cancere, operaţie urmată de dezinfectarea şi acoperirea tăieturilor cu mastic;
– strângerea şi arderea fructelor mumifiate;
– răzuirea scoarţei pomilor şi arderea deşeurilor în vederea micşorării rezervei biologice a dăunătorilor ce iernează sub scoarţă;
– tăierea şi arderea drajonilor;
– arătura de toamnă şi desfundatul la cazma pentru distrugerea dăunătorilor ce iernează în sol.
