„Dacă priveşti din satelit lacul şi barajul Rogojeşti, se distinge o împrejmuire în cerc, cu construcţii agricole amplasate radial. Este ferma mea, colţul meu de rai, acolo mă simt acasă, îmi regăsesc copilăria şi visurile”, rosteşte cu emoţie fermierul. Mihai Maidaniuc a muncit enorm să-i dea… lustrul! Aici a fost şantier pe vremea când se înălţa hidrocentrala de la Rogojeşti. După plecarea constructorilor, au rămas numai betoane, bolovani, moloz, iar stratul vegetativ de pe vreo 17 ha a fost dus în halde pe vechiul curs al Siretului.

O fermă în conveier verde

„În 2000 m-am apucat serios de treabă. Primul gând a fost să realizez o fermă agricolă şi o stupină cu baza meliferă în conveier verde, adică să produc nutreţuri verzi prin care să asigur hrănirea continuă a animalelor din primăvară până toamna. Apoi am ridicat un grajd pentru cornute, cu intenţia de a investi într-o fermă de capre. Din lipsa forţei de muncă, am încetinit treaba. De asemenea, am plantat peste 50.000 de arbori şi arbuşti meliferi: salcâm, mlădiţă, varietăţi de arţar, de paltin, de sălcii; am pus nuclee de izmă…”, relatează micul investitor.

Aici am îngropat peste 120.000 de lei. Îmi dau lacrimile când mă gândesc ce am putut face cu mâinile noastre
MIHAI MAIDANIUC
Fermier din comuna suceveană Mihăileni

Cultivator şi procesator de hrişcă – aliment şi medicament

Fermierul şi-a propus să cultive facelia şi hrişcă, dar şi ovăz, secară, măzăriche şi borceag, într-un amestec ştiut numai de el. „Acum am însămânţat secară, după care merge foarte bine hrişca, plantă meliferă valoroasă, cu veche tradiţie în Bucovina. Sunt primul din zonă cu o linie de procesare a acestui aliment-medicament”, susţine micul antreprenor.
Mihai Maidaniuc are toate utilajele necesare aproape noi: tractor de 95 CP, combină Claas, plug rotativ, disc cu tamburi…
Fermierul crede că din acumularea de apă de la Rogojeşti s-ar putea iriga terenurile agricole din lunca Siretului. Numai voinţă să fie! „În loc să vină în ajutorul celor care mai întorc pământul să mai producă câte ceva, ei (autorităţile statului – n.r.) îţi dau în cap! Mă chinui de aproape doi ani să primesc aprobările pentru a uda pământul meu. Există o soluţie tehnică şi sper, ca în final, Apele Române să rezolve favorabil solicitarea noastră”, spune fermierul.

Planuri de viitor: piscicultura şi albinăritul

Familia Maidaniuc a crescut animale la fermă. „Am adus din Ungaria un nucleu de porci Mangaliţa pentru reproducţie şi ni l-a desfiinţat cel care a avut grijă de animale. Ne-am făcut cruce când am scăpat de el. Nici cu apicultura nu ne-a mers prea bine. Anul acesta au pierit vreo 10 familii de albine, de am mai rămas cu vreo 20. Am cumpărat de la Mănăstirea Humorului o prisacă cu 60 de stupi, însă nu-i toată populată. De asemenea, avem o baltă de vreo 3,5 ha, apa provenind din izvoarele vechiului curs al Siretului şi din drenarea versanţilor. Intenţionăm să o populăm şi să facem cultură intensivă de peşte. Ne dorim ca Raluca, fata noastră, care a terminat Piscicultura, să preia afacerea”, susţine Maria Maidaniuc, soţia fermierului.

Integrarea într-un circuit ecoturistic

Dorinţa lui Mihai Maidaniuc este ca acest „colţ de rai” de la Rogojeşti, cu autentice elemente naturale (baltă cu peşte, lângă hidrocentrală cu lac de acumulare, aşezat în dreptul traseelor păsărilor migratoare, cu prisacă şi plantaţie pomicolă, cu spaţiu de recreere) să intre, cumva, printr-un proiect local, într-un circuit public, ecoturistic. „Vrem să primim vara, pentru câteva zile, grupe de copiii, ca să cunoască idilica viaţă de la ţară. Am să fac un stup din sticlă să vadă prichindeii crescuţi la bloc ce înseamnă un stup: un regat condus de o regină, cu armată, cu lucrătoare şi puiet, cu adăpost şi rezerve de hrană, toate într-un climat sănătos de ordine şi curăţenie”, explică Mihai Maidaniuc.

„Din păcate, va trebui să vând laboratorul!”

Mihai Maidaniuc se apropie de 70 de ani. Provine din neam de bucovineni gospodari care de când se ştiu îşi lucrează cu râvnă pământul şi cresc cu dragoste animale. În anul 1965, fermierul a plecat la Suceava să înveţe o meserie. A urcat treptele uceniciei până la absolvirea facultăţii de mecanică. S-a angajat, apoi, prin zorii capitalismului românesc, „ne-am ciondănit cu privatizarea unităţii la care lucram şi, cum nu eram de partea lor, băieţii deştepţi m-au dovedit. Aşa am ieşit din schemă”, povesteşte Mihai Maidaniuc.
A înfiinţat firma Rezervor Service, care se ocupă cu curăţirea rezervoarelor şi a terenurilor contaminate cu produse petroliere. „Tot ce vedeţi aici este de pe urma unui laborator de metrologie (singurul din ţară!) ce verifică volumele rezervoarelor şi depozitelor de tot felul. Durerea mare este că nu am cui din familie lăsa afacerea. Până la urmă trebuie s-o vând şi mi se rupe inima”, se amărăşte inginerul Maidaniuc.

Am expus pe scurt câteva file din povestea unei familii de bucovineni, înveşnicită din neam în neam, din „zariştea cosmică”, cu dragostea de natură şi de agricultură…

CE NECAZ ARE FERMIERUL? CITIŢI ÎN NUMĂRUL VIITOR!
Lui Mihai Maidaniuc, o mare amărăciune i-a pricinuit furnizorul de electricitate. Iată cum ne explică situaţia care-i produce insomnii: “În urmă cu vreo 15 ani, am subcontractat de la Administraţia Naţională Apele Române furnizarea a 25 kW. Branşamentul la reţea m-a costat peste 30.000 lei. Recent, AN Apele Române mi-a comunicat că nu mai are voie să livreze curent electric. După multe insistenţe, distribuitorul mi-a alocat o cotă de 1,5 kW pe zi, exact cât consumă sistemul de alarmă al fermei! Între timp am fost anunţat că-mi va întrerupe şi acest consum! Toate acestea, în condiţiile în care există un ordin al ANRE prin care consumatorii non-casnici de electricitate se pot racorda gratis la reţea!”
Detalii, în numărul viitor al revistei Ferma!

un articol de
MARIAN MUŞAT