Acest sistem de agricultură, caracteristic societăţii
superindustrializate, este deosebit de performant, dar nesustenabil,
deoarece necesită investiţii deosebit de mari şi foloseşte cantităţi
apreciabile de energie din carburanţi fosili, care adeseori depăşesc
cuantumul de energie fixată prin fotosinteză.

Energia carburanţilor fosili este încorporată în producerea de
îngrăşăminte şi de pesticide, în mecanizarea integrală a lucrărilor
agricole, în fabricarea, ambalarea şi depozitarea produselor etc.,
toate acestea contribuind la poluarea accentuată a mediului şi la
dezechilibre ecologice, greu de controlat şi adeseori imprevizibile.

Alternativa: tehnologii cu profituri sigure, riscuri minime pentru mediu

• Agricultura durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică. Obţinerea de producţii mari, într o situaţie de criză energetică prelungită, fără a prejudicia mediul ambiant şi sănătatea publică, le impune specialiştilor din domeniul agriculturii, ecologiei şi igienei animale, să conceapă tehnologii optime pentru cultivarea plantelor, asigurarea confortului productiv pentru animale şi siguranţa alimentelor.

Soluţia o reprezintă tocmai agricultura durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică, care permite profituri sigure şi constante cu minim de efecte negative asupra mediului, asigurând securitatea alimentară a populaţiei.

Spre deosebire de agricultura ecologică, agricultura durabilă foloseşte din plin, dar judicios, îngrăşămintele, erbicidele şi pesticidele, ceea ce permite menţinerea unui înalt potenţial productiv, rentabilitate înaltă şi stabilitatea producţiei agricole.

F.A.O. consideră că pentru o dezvoltare durabilă trebuie amenajate şi conservate resursele naturale, terenurile, apele şi patrimoniul zoogenetic şi fitogenetic şi utilizate mijloace fără pericol pentru mediul înconjurător.

• Înfiinţarea institulor de cercetare. Pentru transpunerea acestor concepte în proiecte viabile, în mai multe ţări din Europa şi din America au fost înfiinţate institute pentru agricultură durabilă.

De exemplu, în anul 2008, la Paris s-a constituit Institut de l’Agriculture Durable, ca un parteneriat între sectorul de cercetare şi principalii actori din producţia agricolă, cu scopul de a concepe în comun agricultura durabilă, sustenabilă economic, ecologic şi social. În SUA, s-a constituit Minnesota Institute for Sustainable Agriculture în cadrul University of Minnesota.

În ţara noastră a luat fiinţă Asociaţia Română pentru Agricultură Durabilă (A.R.A.D.), cu sediul la Fundulea, având în componenţă experţi şi numeroşi susţinători: cercetători, cadre didactice, agronomi, horticultori, zootehnişti, economişti, asociaţii şi societăţi agricole. Din păcate, în România există prea puţine cercetări şi proiecte pentru tranziţia de la agricultura intensivă la cea durabilă.

ICADSA – ÎN CADRUL USAMVB DIN TIMIŞOARA

• Agricultura durabilă şi securitatea alimentară – obiect al cercetării

Având în vedere importanţa deosebită a agriculturii durabile în prezent şi în perspectivă, dar şi potenţialul uman şi logistic de care dispune USAMVB, Senatul Universităţii, în şedinţa din data de 18 martie 2009, a hotărât înfiinţarea Institutului de Cercetări pentru Agricultură Durabilă şi Securitate Alimentară (ICADSA), sub conducerea profesorului Gheorghe David.

Scopul organismului, care are în componenţă cinci centre de cercetări şi Laboratoarele de Siguranţa Alimentelor, este acela de a studia şi de a găsi soluţii pentru insecuritatea alimentaţiei cauzată de poluarea accentuată a mediului ambiant.

Institutul a fost constituit ca o necesitate, în urma dezbaterilor susţinute în cadrul colectivului de specialişti constituit pentru derularea proiectului Managementul reziduurilor zootehnice şi al protecţiei mediului în zona de câmpie a Banatului, finanţat prin programul PHARE de „Dezvoltare locală economică şi socială” (CBC 2006/018-448.01.25).

• Principalele atribuţii ale Institutului

– efectuarea de cercetări ştiinţifice asupra principiilor agriculturii durabile şi a tehnologiilor de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, atât în sistem intensiv, cât şi în cel al agriculturii ecologice;

– elaborarea de proiecte pentru tranziţia agriculturii din Banat spre sistemul agriculturii durabile de tip intensiv în zonele de şes şi de tip ecologic în zonele de deal;

– promovarea principiilor şi a normelor de agricultură durabilă;

– diseminarea şi implementarea metodelor şi a proiectelor ce vor rezulta din creaţia ştiinţifică a centrelor de cercetare;

– organizarea de activităţi de instruire teoretică şi aplicativă a fermierilor;

– consultanţă agricolă pentru domeniul producţiei vegetale, al creşterii animalelor şi al procesării primare a produselor agro-alimentare şi al protecţiei mediului agricol;

– efectuarea de analize de laborator asupra produselor vegetale şi animaliere, a solului, apelor, în vederea asigurării securităţii alimentelor şi protecţiei mediului ambiant.


CONCEPTUL DE „DEZVOLTARE DURABILĂ”

Lansat în anul 1992, la Summit-ul Terrei de la Rio de Janeiro, când s-a înfiinţat şi Comisia pentru „Dezvoltare durabilă”, ca organism al ONU, conceptul de „dezvoltare durabilă” a fost definit de Lester Brown, directorul Institutului „Worldwatch”, care în cartea sa „Planul B” (2003 şi 2006), sublinia că actuala economie mondială este nesustenabilă din punct de vedere ambiental, deoarece iroseşte resursele planetare şi deteriorează mediul înconjurător.

Ideea a luat amploare cu ocazia celei „de-a 12-a conferinţe asupra climatului” de la Nairobi (Kenia) din anul 2006, când s-au prezentat date privind o serie de fenomene negative din ultimele decenii care au o intensitate alarmantă: inundaţii, furtuni, uragane, secetă, progresul deşertizării.

Aceste fenomene au condus la perturbări grave în agricultură, exprimate prin: diminuarea cantitativă şi calitativă a recoltelor, extinderea bolilor tropicale şi subtropicale, cu influenţă negativă asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor; periclitarea biodiversităţii, inclusiv dispariţia alarmantă a numeroase specii din flora şi din fauna mondială.