Cercetarea pomicolă românească este în... pom! - Revista Ferma
9 minute de citit

Cercetarea pomicolă românească este în… pom!

ioan platon scdp bistrita m Cercetarea pomicolă românească este în... pom!

„Suntem cu salariile restante de trei luni. Noi am depus la MADR rapoartele de cercetare a proiectelor finanțate prin programele sectoriale, dar decontările întârzie, așteptăm fondurile să putem lucra în continuare și să-i plătim și pe cercetători. Suma salariilor restante se ridică la un miliard și ceva de lei vechi”, ne-a declarat Ioan Vasile Platon (foto), cel care de aproape un sfert de veac este directorul stațiunii bistrițene.

 

Discuții infructuoase privind reorganizarea cercetării 

Potrivit omului de știință bistrițean, ar mai fi și alte probleme care nu depind direct de lucrătorii din cercetare. În ultimul timp, între conducerile Ministerului Agriculturii și Academiei de Științe Agricole și Silvice au existat câteva runde de convorbiri infructuoase pentru modificarea Legii 45/2009 privind organizarea și funcționarea ASAS și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. În acest cadru, au fost avansate mai multe forme de organizare, pornind de la modelul francez. „Citeam cândva ce înseamnă cercetarea agricolă într-o țară dezvoltată din punct de vedere agricol. În Franța, cercetarea este privită ca un motor al dezvoltării. Nu mi-aș dori decât să urmăm această cale, deci nu să copiem, în măsura potențialului nostru financiar, să acordăm o șansă cercetării, care să contribuie la dezvoltarea agriculturii în întregul ei. Pentru că se știe, agricultura a avut și are în continuare un aport substanțial la realizarea PIB-ul României”, a opinat cercetătorul Ioan Platon. 

Însă se pare că opțiunea Ministerului Agriculturii și a primului-ministru este ca ASAS să fie ordonator secundar de credite!! „L-am întrebat pe președintele ASAS, dacă în cazul adoptării modelului francez de organizare a cercetării agricole, există structurile constituite și oamenii pregătiți pentru a asigura buna funcționare a sistemului? Răspunsul a fost unul negativ!”, a precizat cercetătorul. Acesta a continuat susținând că, după opinia sa, „guvernanții nu vor să aloce bani pentru cercetare! Doar atunci când sunt programe europene de implementat guvernanții își mai aduc aminte că e nevoie de cercetare. Așa a fost cu zonarea pomiculturii – condiție sine qua non pentru derularea subprogramului pomicol – abia atunci au alocat niște fonduri și au apelat la stațiunile pomicole care mai păstrează cei mai bine pregătiți oameni din domeniu”. 

 

Ministrul și babilonia juridică a finanțării 

Ioan Vasile Platon a afirmat că vina pentru toată această „babilonie juridică” o poartă „un ministru dintr-un guvern anterior, care înainte de a pleca din MADR, a cerut introducerea în Legea Bugetului a unor articole (28 și, ulterior, 29) restrictive privind finanțarea publică a unităților de cercetare agricolă. Am discutat despre acest aspect la Curtea Constituțională, unii dintre judecători s-au pronunțat că sunt neconstituționale aceste articole și că cele două legi – a cercetării și a bugetului – se bat cap în cap”. De aceea, în opinia omului de știință bistrițean, este necesară anularea acestor prevederi „discriminatorii și care au dus și duc în continuare la distrugerea sistemului de cercetare agricolă din România!”

 

Cântatul la vioară după… ureche!

În contextul actual, viitorul cercetării pomicole se află în… repaus vegetativ. Prin actualul PNDR, dezvoltarea pomiculturii este tratată doar la nivelul unui subprogram! Trebuie spus că în vechiul PNDR, pomicultura nu a fost prinsă ca măsură distinctă și nici nu a funcționat o măsură specială, așa cum a fost și este cazul viticulturii. “În subprogramul de dezvoltare a pomiculturii prin PNDR 2020 nu este prins nici Institutul de la Mărăcineni, dar nici noi, stațiunile de profil! Cu alte cuvinte, cântăm la vioară, dar fără note muzicale!”, a rostit cu o ironie amară Ioan Vasile Platon. 

 

“Muzeu fitopatologic în aer liber”

În urma subfinanțării, unitățile de cercetare au făcut datorii la bugetul de stat, deși, potrivit legii, sunt definite ca unități finanțate din surse proprii și de la bugetul de stat. „Parafrazându-l pe Cațavencu în inconfundabilul stil caragialesc, putem zice că finanțarea cercetării agricole e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. De la stat nu am primit nici un ban. Avem clădiri care necesită reparații, avem nevoie de dotări, plantațiile au îmbătrânit, trebuie înlocuite. Reînnoirea patrimoniului pomicol național al României este o prioritate, pentru că avem nevoie de el. Din toate datele statistice rezultă că livezile sunt îmbătrânite în proporție de peste 50%, cu potențial de producție redus și, așa cum îmi place să spun, din păcate, multe plantații care au fost retrocedate proprietarilor reprezintă un «muzeu fitopatologic în aer liber», un focar de boli și de dăunători”, a adăugat pomicultorul transilvănean. 

Și toate acestea nu se pot face fără bani. “Eu vreau să aduc pentru a nu știu câta oară în discuție ce înseamnă finanțarea unei unități de cercetare după model european. Nu doresc alte modele, pentru că suntem țară membră a UE și trebuie să urmăm calea UE. Deci, o unitate de cercetare trebuie finanțată de la Ministerul Agriculturii prin competiție de proiecte, de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și de la sectorul de dezvoltare pentru întreținerea câmpurilor experimentale. Or, noi, la ora actuală, ne autofinanțăm, dacă se poate spune așa, din ultimul pilon – de la dezvoltare. Nu văd nici un manager din țara noastră sau din străinătate capabil să plătească dările la stat, salariile la cercetare, utilitățile și tot ce înseamnă o activitate de cercetare-dezvoltare într-o unitate de profil cum este a noastră”, conchide Ioan Platon.

 

Ca barca pe valuri plutind în derivă! 

Discuția cu directorul SCDP Bistrița a atins și problema schimbului de generații în cercetarea agricolă. Tinerii absolvenți ai studiilor universitare nu sunt deloc atrași de acest domeniu, ajuns pe post de “cenușăreasă”, probabil și din pricina salarizării slabe, incomparabil cu ceea ce se întâmplă în Vestul european. “Firește, numărul acestora este restrâns. Dar aș veni aici cu un concept nou și dacă ascultă și unii parlamentari, dau o idee gratuită, prin intermediul Dvs.: o inițiativă parlamentară constructivă, care nu costă statul român nici un leu. Oamenii din cercetare care sunt pe ultima sută de metri în carieră să fie cu un impozit mai mic, cu condiția să formeze un specialist în disciplina respectivă, care la trei ani să fie testat și evaluat printr-o comisie de trei membri din afara unității. 

Am văzut prin noile programe că inclusiv în agricultură există o finanțare de la UE pentru angajarea de noi tineri, însă n-am înțeles dacă și pentru noi, instituții publice cu finanțare din resurse proprii și subvenții. Pentru că de multe ori unitățile de cercetare sunt instituții publice numai pe hârtie, iar la partea de finanțare suntem lăsați ca barca pe valuri”, consideră Ioan Platon.

 

Dezinteresul și regresul unui domeniu vital

Așadar, singura soluție în relansarea sistemului de cercetare-dezvoltare agricolă este asigurarea finanțării de bază de la bugetul de stat a unităților. De asemenea, ar trebui să guverneze interesul pentru progresul acestui domeniu de activitate ale cărui rezultate vor conduce la protejarea stării de sănătate a populației și a mediului în care trăim. 

 

 

PATRIMONIUL FUNCIAR, TRANȘAT PRIN LEGE

„La noi e un caz fericit că s-a definitivat patrimoniul funciar. Avem o lege fix numai pe cazul Stațiunii Bistrița, promulgată de președintele României, prin care s-a prevăzut departajarea terenului de utilitate publică a statului, indispensabil activității de cercetare, de terenul care trebuie retrocedat cetățenilor. Acest lucru trebuia făcut de nouă ani de zile, dar din cauza unor grupuri de interese locale și a unor persoane influente în Primăria Bistrița, s-au tergiversat procesele pe rolul instanțelor de judecată”, a susținut Ioan Vasile Platon. 

Astfel, stațiunea a rămas cu suprafața de 151,35 ha, pe raza Municipiului Bistrița, și cu pepiniera care se află la 60 km distanță, în localitatea Bața, comuna Petru Rareș. „Sigur că unii au vrut să mai dijmuiască din domeniul public al statului încă 30 ha, dar solicitanții la retrocedare nu au putut dovedi cu acte în regulă că au deținut teren în zona Bistriței!”, a precizat directorul stațiunii. 



NU SUNTEM ELIGIBILI PENTRU SUBPROGRAMUL POMICOL! 

Ioan Vasile Platon a adus în atenție problema „vocației” depunerii proiectelor finanțate din fondurile comunitare. „Noi, unitățile din sistemul de cercetare agricolă, nu suntem eligibili pentru subprogramul pomicol, tocmai din cauza datoriilor restante înregistrate la bugetul de stat. Din sectorul de dezvoltare, veniturile au fost precare. Mai mult decât atât, s-a exercitat o presiune extraordinar de mare asupra componentei de dezvoltare în urma căreia suprafața de teren a fost diminuată în bună măsură ca urmare a efectelor legilor proprietății și cele ale retrocedării”, a susținut directorul Stațiunii Bistrița. 


 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 15 iunie 2016

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →