De regulă, fiecare specie de plante de cultură este indicat să urmeze după alte culturi care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi bune premergătoare. De ce e bine să evităm monocultura?
Se întâlnește des în practica agricolă noțiunea de cultură repetată, care constă în cultivarea pe aceeași parcelă a aceleiași culturi timp de 2-3 ani. De exemplu, porumbul se poate cultiva pe aceeași parcelă 2-3 ani fără diminuarea semnificativă a nivelului producției.
Monocultura se referă la cultivarea pe aceeași parcelă, a aceleiași culturi, mai mult de 2-3 ani, ceea ce nu este indicat.
DE CE SĂ EVITAȚI MONOCULTURA?
Motivele pentru care trebuie evitată monocultura se referă la:
1. Fiecare specie de plante își dezvoltă sistemul radicular în sol, la o anumită adâncime din care își extrage apa și substanțele nutritive. Revenind cu aceași cultură pe aceeași parcelă, va găsi stratul de sol respectiv epuizat de apă și fertilizanți, cu efecte directe în diminuarea nivelului producției.
2. În monocultură scade numărul bacteriilor utile și se înmulțesc cele dăunătoare culturii respective.
3. Se înmulțesc bolile și dăunătorii specifici fiecărei culturi.
4. În monocultură, același organism îngrămădește în jurul lui atâtea produse de secreție încât mediul care se formează devine impropriu pentru el.
5. Crește numărul de buruieni favorizate de cultura respectivă.
6. Dacă este monocultură, nu se poate vorbi de biodiversitatea atât de necesară mediului înconjurător.
7. Cu o singură cultură nu se poate realiza cerința de a menține terenul permanent verde.
8. În monocultură nu avem posibilități de a menține și spori fertilitatea solului.
9. Repetând o cultură prășitoare, pe aceeași parcelă se produce degradarea structurii solului.
10. În monocultură se aplică aceleași lucrări ale solului, fără posibilitatea de a le diferenția ca moment, ca adâncime și ca mașină folosită.
11. In monocultură nu se poate realiza o rotație a erbicidelor pentru a asigura un mai bun control al gradului de îmburuienare,cu mai puține erbicide.
12. Pe parcela cu monocultură nu putem avea canități diferite de resturi vegetale și de compoziții diferite.
13. Pentru a diminua din lipsa rotației culturilor, sunt necesare cantități mai mari de îngrășăminte și erbicide.
14. În monoculutură nu se poate realiza o eșalonare a lucrărilor. De exemplu, dacă am avea mai multe culturi, lucrarea de semănat la mazăre se execută la 1-2 grade C, sfecla de zahăr la 4-5 grade C, floarea soarelui la 7 grade C, porumbul și soia la 8-9 grade C, cu aceeași mașină.
15. Rezultă că în monocultură, la aceeași suprafață, sunt necesare mai multe mașini pentru a efectua lucrările în epoca optimă.
16. În monocultură nu se poate face o planificare a diferitelor lucrări în funcție de evoluția fiecărei culturi, fiind una singură.
17. Când apare o calamitate, aceasta poate distruge singura cultură care se găsește într-un anumit stadiu de creștere și dezvoltare.
18. În monocultură, totalul cheltuielilor sunt mai mari pe unitatea de suprafață.
19. Nivelul producției în monocultură este mult sub nivelul producției obținute în asolament.
20. Într-o poziție opusă monoculturii se găsește asolamentul bine întocmit, cu o diversitate de culturi, cu o rotație corectă a culturilor și, totodată, rotația lucrărilor solului și a erbicidelor, cu alegerea celor mai bune premergătoare, cu un necesar mai redus de îngrășăminte și erbicide, cu cheltuieli mai mici și cu asigurarea protecției mediului, cu menținerea și sporirea fertilității solului și, în final, cu ridicarea la un maxim cantitativ și optim calitativ al recoltelor.
