
Într-o poziție opusă monoculturii se găsește asolamentul bine întocmit, cu o diversitate de culturi, cu o rotație corectă a culturilor și, totodată, rotația lucrărilor solului și a erbicidelor, cu alegerea celor mai bune premergătoare, cu un necesar mai redus de îngrășăminte și erbicide, cu cheltuieli mai mici și cu asigurarea protecției mediului, cu menținerea și sporirea fertilității solului și, în final, cu ridicarea la un maxim cantitativ și optim calitativ al recoltelor. Iată 2 criterii importante la amplasarea culturilor!
1. Importanţa economică a culturii pentru fermă. În afara preţului de piaţă al unei culturi, aici trebuie ţinut cont şi de costurile specifice de producţie. În funcţie de aceste criterii, pentru o fermă cel mai profitabil este grâul, pentru o altă fermă cea mai profitabilă este rapiţa sau floarea-soarelui etc.
2. Favorabilitatea specifică a fiecărei parcele pentru fiecare cultură. Prima la amplasare este cultura cu cea mai mare importanţă economică. Aici se ţine cont de cifra cea mai mare, în funcţie de produsul dintre cei doi parametri. Dacă într-o parcelă potenţial favorabilă se constată restricţii (biologice sau de altă natură) pentru eliminarea cărora costurile ar decădea importanţa economică a culturii, se renunţă la amplasarea ei în această parcelă.
Se continuă cu alegerea şi poziţionarea culturii de pe locul 2 din punct de vedere al importanţei economice. Apoi cea de pe locul 3 etc. Structura culturilor este dată de însumarea suprafeţelor astfel rezultate.
(OCTAVIAN GULER)