”Când mănânci un măr, trebuie să te gândești la toate: la echilibrul dintre zahăr și aciditate, la fermitatea pulpei, mărul să fie suculent, când muști din măr, sucul său să îți inunde toată gura, să simți tot gusul dulce-acrișor”, ne spune Ioan Jula.
Îl ascultăm povestind și ni se face poftă de mere crocante și zemoase, dar mai avem puțin de așteptat. Culesul merelor în livada sa din Cisnădie începe abia în august.
MATURITATE TEHNICĂ VS. MATURITATE DE CONSUM
”Componenta principală a fructelor sunt glucidele. În perioada de maturitate tehnică, amidonul, o polizaharidă, reprezintă cam 60% din glucide, iar monozaharidele – glucoza și fructoza – sunt 40%. Fructele pot fi consumate și la maturitatea tehnică, dar au o anumită astringență când le mănânci. În perioada de maturare, amidonul se transformă în glucoză și fructoză. Când este transformat total, atunci este maturitatea optimă de consum a fructelor.
Durata acestui proces depinde de soi și de unde sunt păstrate fructele. Sunt soiuri de mere, în special cele de vară, care în două săptămâni pot fi putrede sau devin făinoase”, explică Ioan Jula.
EFICIENŢĂ ÎN DEPOZITUL CU ATMOSFERĂ CONTROLATĂ
”Cu cât perioada dintre maturitatea tehnică și cea de consum este mai mare, cu atât fructul se păstrează mai mult. Cea mai eficientă tehnologie de păstrare a fructelor sunt depozitele cu atmosferă controlată, în care se controlează nu doar temperatura și umiditatea aerului, ci și compoziția aerului: scade conținutul de oxigen și se ridică conținutul de azot și de bioxid de carbon și atunci, mărul poate fi păstrat și un an de zile. Ce vedeți acum în magazine sigur sunt mere păstrate în astfel de depozite”, continuă pomicultorul sibian.
Soiul Golden Rush are perioada de păstrare cea mai lungă dintre soiurile din livada sa. Are maturitatea tehnică la 4-5 săptămâni după Golden Standard, pe care încep să îl culeagă între 5 și 10 septembrie, în funcție de an.
Ioan Jula are, acum, un depozit de mere de 80 de tone și vrea să mai construiască un depozit cu atmosferă controlată.
SOIUL DE MERE CARESE VINDE CU 10 DOLARI KILOGRAMUL
De profesie inginer horticol, Ioan Jula are 36 de ani de experiență în pomicultură. Firma pe care o administrează se numește Prodfruct SRL. Acum are 10 ha de plantație superintensivă de măr în anul 3, 5 ha de plantație intensivă de măr aflată pe rod, 2 ha cu prun, 1 ha cu păr în anul 3 și 1 ha cu coacăz negru.
Nu mai are niciun soi românesc de măr, ”pentru că nu le mai cumpără nimeni”, susține Ioan Jula. Pe cea mai mare suprafață, 11 ha, are 3 varietăți din soiul Golden. Pe lângă acest soi, mai are areFuji, Jeronimo, Crimson Crisp și Pinova, ”un hibrid între Golden Delicious și un alt soi care vine cu un aport de aciditate și o aromă specifică și care a și prins la consumatori”, spune Ioan Jula.
”Crimson Crisp este un soi nou, creat în SUA. S-au investit 31 de milioane de dolari în crearea lui, este 50% Golden și Jonathan și încă vreo 17 soiuri și a fost foarte promovat. În America, anul trecut, se vindea cu 5 dolari pe jumătate de kilogram, iar la noi am încercat să vând cu 4 lei kilogramul și nu am reușit”, adaugă pomicultorul.
PARADOXUL PREŢURILOR LA MĂR
”E un paradox: în 2000, când lucram 183 de hectare cu măr la ferma IAS-ului Sibiu și obțineam două mii de tone de mere, le vindeam mult mai repede decât acum, când fac 100 de tone. Producția anului 2000 am vândut-o, toamna, la angro, cu 1,9 lei pe kilogram. Motorina era, atunci, 4.500 de lei, adică 45 de bani litrul. Toamna trecută, am vândut merele la angro cu 1,5 lei pe kilogram și motorina s-a scumpit de 20 de ori”, spune Ioan Jula.
Acum vinde merele unor magazine mici și la Piața Volantă Transilvania dinSibiu. Până acum trei ani, când a defrișat livezile bătrâne, a vândut și la Carrefour, dar supermarketurile vor cantități mai mari decât produce livada sa acum. Când noua livadă superintensivă va intra pe rod și va avea o producție mai mare de mere, va vinde și angro.
STRATEGIE DE VÂNZARE
Perspectiva unei producții mult mai mari de fructe îl obligă să se gândească la viitori clienți, așa că Ioan Jula are deja o strategie: ”Eu, întotdeauna, la piață, vând merele mai ieftin, chiar și decât sunt în magazin. La fel și perele, erau 7, 8, 9 lei kilogramul, iar eu le dădeam, la piață, cu 5 lei kilogramul, care e un preț foarte bun pentru mine, pentru că omul trebuie să știe: mă duc să iau de la Jula, pentru că perele și merele sunt bune și ieftine. Pe măsură ce voi avea o producție tot mai mare, în piața asta voi vinde pere și mere doar eu. Să mă bucur acum, când am 500 de kilograme, că le vând cu 2 lei mai mult? Dar când oi vinde 20 de tone, nu atunci va fi câștigul mai mare, decât să le dau la angrosiști cu 3,5 lei kilogramul?”.
SUC DE MERE ȘI COACĂZE
O parte din producția de mere o valorifică sub formă de suc de mere, pe care îl vinde la sticle de 2 litri și la pungi Bag-in-Box de 3 litri, 5 litri, chiar și de 10 litri, pentru unele restaurante și pensiuni.
Ca să-și diversifice oferta, pe un hectar cultivă și două soiuri de coacăz negru, din care face suc de coacăze, pe care îl pasteurizează și îl adaugă, apoi, la sucul de mere, pentru aciditate: 20% suc de coacăze + 80% suc de mere.
Din plantația de coacăz nu câștigă, dar îl ajută să valorifice mai bine producția de mere: într-o sticlă de doi litri cu suc de mere și coacăze, pe care o vinde cu 15 lei, intră sucul dintr-un kilogram de coacăze, pe care l-ar putea vinde cu 15-20 de lei.
MAI PUŢINE TRATAMENTE
”Străinii fac între 30 și 35 de tratamente pe an în livadă. Noi facem între 10 și 13 tratamente… De exemplu, urmărim să vedem gradul de atac și dacă atacul e mai păgubitor decât cheltuiala cu tratamentul. În al doilea rând, îi spuneam băiatului meu, care este tot inginer horticultor: Tu ai da copiilor să mănânce un măr cu 35 de tratamente? Nu. Atunci, eu cum să le dau altora? Pe de altă parte, fiul meu are și el dreptatea lui: dacă nu facem cum fac alții, nu rezistăm pe piață”, mai spune Ioan Jula.
DE CE NU SE STRICĂ UNELE MERE
”Te duci și iei o roșie sau un măr din magazin, îl pui pe masă de Crăciun și de Paște e tot acolo, neputrezit, doar deshidratat puțin”, spune Ioan Jula.
Cum este posibil așa ceva? Ne explică tot pomicultorul sibian: ”Mărul are, genetic, pe deasupra, un strat de ceară natural, care e o protecție ca să nu se strice repede. Stratul acesta de ceară este mai subțire sau mai gros, în funcție de soi. Marii producători de fructe au o întreagă tehnologie: sortare, calibrare cu fotocelulă, fiecărui măr i se fac zeci de fotografii, merg pe bandă mere colorate, mai puțin colorate și așa mai departe, apoi merele se spală, se lustruiesc, și ultima etapă este ceruirea, ca să nu se deshidrateze, să nu fie expuse la agenți patogeni exteriori. Acest strat de protecție este puțin diferit de ceara naturală a mărului”.
Nu vedeți că oamenii vor mere mari, aspectuoase, nu contează ce gust au, nu știu ce este în ele, mulţi le cumpără cu ochii. Prea puțini ajung să vadă ce calitate au merele noastre, că sunt bune la gust…
IOAN JULA
Pomicultor din Cisnădie, jud.Sibiu
un articol de
VIOLETA MÂŢ
