Toxinele sunt otrăvuri organice, fie secretate de bacterii, plante sau animale, fie rezultate în timpul degradării bacteriilor. Ele pot afecta grav sănătatea și performanța animalelor. Dar care dintre toxine indică relevanță practică pentru vacile de lapte și, prin urmare, necesită strategii adecvate de combatere?

PERICOL SUBESTIMAT

În trecut, când se discuta despre impactul micotoxinelor în creșterea vacilor de lapte, preocuparea era îndreptată în principal către riscul transferării metabolitului aflatoxinei, AFM1, în lapte.

AFM1 este foarte cancerigenă și hepatotoxică și, prin urmare, comportă o importanță deosebită pentru consumatorii de lapte. Efectele nocive ale micotoxinelor asupra animalelor au primit o atenție mai redusă, deoarece s-a presupus că acestea sunt degradate în mare măsură de microbiomul ruminal, astfel fiind inactivate. Această ipoteză se validează doar într-o anumită măsură. În cazul ingestei unei cantități crescute de micotoxine, a acumulării acestora în timp sau în anumite circumstanțe care conduc la reducerea capacității de degradare a organismului, micotoxinele pot avea efecte nocive similare cu cele raportate la monogastrice.

SURSE DE CONTAMINARE A COMPONENTELOR DIN REȚETA FURAJERĂ

Luând în considerare componentele brute utilizate la prepararea rațiilor pentru vacile de lapte, trebuie remarcat faptul că aproape toate prezintă un risc ridicat de contaminare cu micotoxine. Alături de concentratele utilizate pentru completarea aportului energetic și proteic, frecvent contaminate mai sunt și diferitele materii prime însilozate.

Silozul de porumb poartă un risc deosebit de ridicat.

• Porumbul se poate contamina direct în câmp cu ciuperci Fusarium, care produc micotoxine chiar și înainte de recoltare. Aceste micotoxine – imposibil de detectat vizual – sunt extrem de stabile la căldură și rezistente la acțiunea acizilor, astfel încât supraviețuiesc, nefiind deteriorate în timpul procesului de însilozare.
• Există, de asemenea, posibilitatea contaminării cu mucegaiuri, cum sunt speciile de Aspergillus sau de Penicillium, după recoltare și în timpul procesului de însilozare, precum și după depozitare. La rândul lor, acestea pot produce alte micotoxine, precum aflatoxine, ocratoxina A sau roquefortine.

TABEL: DIVERSE POSIBILITĂȚI DE CONTAMINARE A SILOZULUI DIN CEREALE

Silozul de iarbă și furajul verde pot fi, de asemenea, contaminate cu deoxinivalenol, alcaloizi de ergot sau alte micotoxine. În general, există riscul contaminării cu o varietate mare de micotoxine diferite din multiple și variate surse. Un factor agravant îl reprezintă consumul ridicat de substanță uscată aferent unei vaci de lapte, ceea ce duce, în consecință, la creșterea cantității totale de micotoxine ingerate.

ALTĂ CAUZĂ: DETOXIFIERE REDUSĂ SAU INSUFICIENTĂ

O altă posibilă problemă, cum am menționat anterior, o reprezintă degradarea redusă a micotoxinelor la nivel ruminal. Studiile științifice arată că există o corelație clară între micotoxine, calitatea microbiomului ruminal și performanța acestuia. Datorită activității mai intense a microbiomului, degradarea micotoxinelor este mai intensă la animalele care alăptează, dar valorile scăzute ale pH-ului, precum și reducerea timpului necesar pasajului intestinal au un efect negativ asupra neutralizării acestora. Ambele circumstanțe sunt observate frecvent la vacile cu randament ridicat și sunt puternic influențate de formularea rației furajere.

Una dintre micotoxine, zearalenona (ZEA), este parțial degradată la o formă cu efect chiar mai intens decât cel al moleculei originale. ZEA este cunoscută pentru acțiunea ei similară celei demonstrate la estrogen. Produsul său de degradare, α-zearanelol, are o afinitate și mai crescută pentru receptorii de estrogen decât ZEA în sine.

EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII ȘI PERFORMANȚEI ANIMALELOR

Riscul ca importante cantități de micotoxine să nu fie degradate în rumen este unul major. Consecința, în mod obișnuit, este o reducere, de regulă nespecifică, a performanței zootehnice și a sănătății animalelor.

Tabloul clinic evoluează ca urmare a efectelor citotoxice directe ale micotoxinelor, precum și a stresului metabolic pe care acestea îl provoacă. Astfel, micotoxinele pot favoriza și dezvoltarea tulburărilor metabolice complexe și a proceselor inflamatorii. Laminita este un exemplu relevant

CE SUNT ȘI CE FAC ENDOTOXINELE?

O încărcătură crescută de endotoxine joacă un rol semnificativ în potențarea efectelor diferiților factori. Endotoxinele sunt componente ale pereților celulari ai bacteriilor Gram-negative. Când pătrund în sânge, în funcție de doză, ele pot induce un răspuns inflamator. Deoarece micotoxinele, chiar și în cantități mici, dăunează integrității barierei gastrointestinale, ele favorizează absorbția endotoxinelor din lumenul intestinal. Prin urmare, observăm cât de complexe sunt interacțiunile dintre diversele toxine și bolile metabolice.

CARE ESTE CHEIA UNUI MANAGEMENT EFICIENT AL TOXINELOR?

Evenimentele complexe necesită o abordare la fel de complexă. Astfel, este puțin probabil ca o singură măsură să ofere soluția tuturor problemelor. Prin urmare, este important să se evite cât mai mulți factori negativi din mediul animalelor. Un astfel de factor negativ sunt micotoxinele.

Din fericire, există strategii eficiente, specifice, disponibile sub forma inhibitorilor de toxine.

1. Un inhibitor extrem de eficient, B.I.O.Tox® Activ8, conține particule de fixare cu suprafața activată – testate amănunțit -, care pot lega în mod fiabil toate micotoxinele importante. B.I.O.Tox® Activ8 conține și o componentă fitogenă, care constă în extracte de ciulin și de sâmburi de struguri, cu efect protector pentru principalele țesuturi detoxifiante, atenuând efectele citotoxice ale micotoxinelor și stresul metabolic pe care îl provoacă. Polifenolii, parte a componentei fitogene, pot ajuta la protecția organismului animal de leziuni. În plus, oferă valoare adăugată prin reducerea presiunii asupra metabolismului, de exemplu, în cazul stresului oxidativ.
2. Creșterea stresului cauzat de endotoxine poate rezulta dintr-o varietate de cauze.

O SOLUȚIE VIABILĂ NECESITĂ O ABORDARE INTEGRATIVĂ

Stresul cauzat de micotoxinele furajere și cel produs de endotoxine sunt strâns legate. De aceea, inhibitorii de toxine eficienți sunt responsabili de o parte însemnată a gestionării endotoxinelor.

Un alt suport de bază constă în măsurile, precum și aditivii furajeri cu influență pozitivă asupra mediului ruminal, precum și asupra întregului microbiom, incluzând aici drojdiile vii selectate. Diverșii aditivi care susțin funcția hepatică și metabolismul vacilor de lapte pot reprezenta, de asemenea, o componentă valoroasă a unui astfel de concept.

Gestionarea eficientă a toxinelor din furaje protejează vacile de lapte de efectele negative prezentate în acest articol și joacă un rol cheie în crearea condițiilor ideale pentru stabilizarea sănătății animale și exploatarea optimă a performanței lor biologice.

LAMINITA – FACTORI PREDISPOZANȚI

Laminita este o boală metabolică multifactorială care se traduce printr-o inflamație aseptică a coriumului copitei și se manifestă prin șchiopătură dureroasă. Se dezvoltă prin interacțiunea a numeroși factori predispozanți care duc la modificări ale microcirculației coriumului și afectarea aparatului suspensor al falangei. Menționăm 4 factori predispozanți ai laminitei:

1. Furajarea (în special cu o densitate energetică mare);
2. Fătarea;
3. Bolile sistemice precum acidoza ruminală, mastita, retenția placentară, endometrita, deplasarea abomasului, sindromul ficatului gras;
4. Patologiile copitelor și condițiile de adăpostire precare.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Vacile de lapte din fermele industriale moderne dispun de un potențial genetic remarcabil, care creează condiția de bază pentru un randament record în producția de lapte, precum și pentru o fertilitate optimă. Cu toate acestea, animalele pot valorifica acest potențial doar cu sprijinul unui mediu adecvat. Alături de furajare, managementul micotoxinelor și al altor factori negativi joacă un rol crucial în menținerea sănătății animalelor. Formularea rației furajere a vacilor de lapte vine cu un risc și mai mare, cantitativ și calitativ, de contaminare cu micotoxine, care depășește capacitatea de detoxifiere a microbiomului ruminal. Complementar efectelor nocive pe care le produc, micotoxinele interacționează îndeaproape cu endotoxinele, precum și cu diferite boli metabolice.

un articol de

Dr. TANJA KRÄGELOH

Manager producție suplimente furajere pentru rumegătoare Biochem

mai multe pe această temă www.biochem.net/ro