Ciobanul mi-a spus pe scurt povestea lui. Aparţine unui fermier din vecinătate care se folosea de el pe vremea când făcea tratamentele fitosanitare în Insula Mare a Brăilei. De vreo doi ani, avionul nu a mai primit licenţă de zbor, iar când i-a venit aprobarea de survol s-a prăpădit pilotul!

Cătălin Enache nu a beneficiat de serviciile avionului pentru că nu a avut de ce. El are o suprafaţă de doar 42 de hectare, păşune concesionată de la primărie. Puţinul teren moştenit l-a dat în arendă unei asociaţii din sat să-l muncească. El a rămas cu animalele sale: 1.000 de oi Suffolk şi metişi de Suffolk, rasă de carne englezească având cea mai mare viteză de creştere, şi vreo 350 de capre. În apropierea saivanului pasc vacile; au mai rămas doar cu 15 capete, adică la jumătate; pentru că a mai vândut din ele… 

“Fac totul cu pasiune şi cu mult drag!”

Vasluianul este un om în putere. A împlinit 42 de ani. A preluat ferma de la părinţi; tatăl său era vestit prin părţile locului ca fiind un cioban, gospodar, demn de toată isprava. De mic copil Cătălin Enache s-a crescut prin animale, le iubeşte ca pe ochii din cap. O spune cu mândrie ori de câteori are ocazia: „În tot ce fac pun pasiune, pun drag, aşa cum am învăţat de la ai mei!” Aşa a fost educat; în cultul muncii! Stâna este de dată recentă. Nu are mai mult de două decenii. Aici era teren viran. Cu mare greutate a amenajat aşezarea păstorească. Acum îi mai trebuie un fânar. Crede că îl va putea ridica până la venirea iernii. Cătălin Enache nu poate asigura în întregime furajarea animalelor pentru întreg sezonul. Trebuie să cumpere cam trei sferturi din necesar.

Cu toate că nu sunt pretenţioase la hrană, le dă fân de lucernă, orzoaică, orz, paie de cereale, porumb… Pe lângă mâncare oile Suffolk au nevoie de o aerisire adecvată, de multă lumină şi să fie ferite de umezeală.  

Câşla lui Enache din Ciortolom nu suferă din pricina forţei de muncă, aşa cum se întâmplă în cele mai multe ferme zootehnice. Are şapte îngrijitori care sunt mulţumiţi; sunt bine plătiţi şi muncesc cu osârdie, mânaţi de aceeaşi dragoste de animale.

Mieii au avut preţ bun anul acesta

Ziua începe dis-de-dimineaţă, undeva pe la orele 4:00, odată cu primul muls; totul durează câteva ore. Când am vizitat-o, câţiva îngrijitori tocmai tundeau animalele. Oile Suffolk dau o producţie medie de lână în jur de 3,2 kg. Începuse sezonul. Lâna nu prea are piaţă, iar cine o cumpără nu oferă mai mult de un leu-doi pe kilogram.

„Anul acesta a fost bine; am vândut mieii la arabi care mi-au oferit un preţ bunişor, 18 lei kilogramul în viu. Plus ANF-ul; adică cel mai bun preţ obţinut în ultimii ani. Dar şi eu am avut produşi de calitate, bine crescuţi: graşi, frumoşi şi sănătoşi. Apoi, de sărbătorile religioase am mai vândut din fermă la 20 de lei/kg. Sunt cunoscut că vin mulţi oameni să cumpere nu numai din Vaslui, ci şi din judeţul Galaţi, îndeosebi din Matca, Piscu sau Corod”, ne-a declarat Cătălin Enache. 

Străvechi ritual de câşlă!

Ciobanul strânge laptele şi face caş proaspăt, brânză sau alte produse lactate. Are clienţi care vin la stână sau lansează comenzi pentru caş la 25 de lei kilogramul. Are o reţetă anume pe care numai el o cunoaşte din vechime.  

Cheagul preparat la stână are un… ritual aparte. Ştie de la oamenii mai învăţaţi ca după sacrificare, să ia stomacul mielului neînţărcat, să îl spele cu apă cu oţet şi lămâie şi să-l lase câteva zile în loc ferit de soare şi praf, bine ventilat. Cheagurile cele mai bune sânt cele de mărime mijlocie, de culoare galbenă şi cu miros plăcut, caracteristic. 

Pentru pregătirea pentru coagularea laptelui taie nişte fâşii de cheag şi le pune într-un vas smălţuit peste care toarnă zer urdit (fiert, îndepărtată urda precipitată şi răcit). După ce este lăsat în repaus o zi jumate-două, strecoară şi soluţia obţinută este folosită prepararea caşului.

Ca să facă brânza, Cătălin Enache încălzeşte laptele muls şi îi dă o canuţă de cheag. În puţin mai mult de jumătate de oră se face un fel de iaurt tare, care se crapă în semnul crucii. Îl mai lasă vreo 10 minute lângă foc până iese zerul prin crăpături, apoi îl amestecă până devine iar lichid. Se pune la căldură încă zece minute, până se ridică zerul deasupra, de un deget. Atunci e timpul să se strângă caşul care este închegat şi bun de pus în prinzare la zvântat şi scurs.

“Vreau să reducă efectivele de animale la o treime!”

În materie de mecanizare are strictul necesar: două tractoare, cam obosite, însoţite de plug, disc, cositoare, greblă, presă de balotat… Asociaţia agricolă din sat îl ajută la lucrările agricole pe păşune, pe lucernieră ori pe suprafeţele cultivate cu cereale pentru furajarea animalelor.

Cătălin Enache are doi băieţi; cel mare nici nu vrea să audă de stână; cel mic ar putea să-l urmeze şi să preia afacerea, dar e prea crud…

Cătălin Enache pare mulţumit; a plouat bine, după zile lungi de secetă. Nori negri erau la orizont că începea să se usuce iarba de pe păşune. Întrebat de viitorul fermei sale, ne spune că nu prea îl vede în… halou roz. 

„Vreau să scad efectivele de oi la vreo 3-400 de capete că e muncă multă. În satele tutovane au dispărut din stâne, iar cele care au rămas au animale puţine. Unii crescători, fie că au pus lacătul pe ele, fie că au vândut şi au plecat unde au văzut cu ochii, în lumea largă! Este o muncă grea, nu-i pentru toţi!”, spune crescătorul vasluian.

“Secretul” stânei: animalele nu dau… lapte!

La un moment dat, mă întreabă dacă ştiu care este “secretul” … stânei! Mărturisesc că nu am ştiut. “Oaia nu dă lapte; mulgi lapte de la oaie sau nu ai lapte! Sunt destui oameni care cred că animalele dau lapte; că lucrurile sunt… gratuite. Nu, lucrurile pe care le obţinem sunt rezultatul efortului depus!! Viaţa nu este o chestiune de “a vrea, a cere şi a primi” fără să facem nimic în schimb. Animalele nu dau lapte! Trebuie să muncim pentru el!”

“Dacă nu faci cu drag, nu rezişti!”

“Să stai în fiecare zi la oi, ca mine de dis-de-dimineaţă şi până seara târziu, nu-i uşor. E o meserie foarte grea, mai ales când plouă, cu fulgere, trăsnete, cu vânt şi grindină, pe ger sau zăpadă, pe vreme de arşiţă sau călduri sufocante. Dacă nu faci cu drag şi dacă nu îţi place, nu rezişti!”

Marian MUŞAT