Ultimii doi ani agricoli grei și-au pus serios amprenta asupra bugetelor fermierilor. Nelu Iosub, mic fermier în comuna Sascut, jud. Bacău, spune că oricât de greu ar fi, nu se lasă de agricultură, dar pentru o familie tânără cu copii este descurajant să mergi tot din gaură în gaură. Familia Iosub a rămas anul trecut cu o pagubă de 400.000 lei. Dar știe că o va scoate la capăt!

Nelu Iosub: Cât de greu e în agricultură, n-aș renunța. Eu dacă las pământul, cu ce mă mai ocup? Cu ce trăiesc? Mi-a fost dragă și agricultura, și mecanica. Eu într-un an de zile mor dacă mă las de pământ.

”De multe ori am rămas fără bani de pâine”

”Când mi-a fost limba mai amară, atunci Dumnezeu a venit în ajutorul meu. Nu ne lasă. De multe ori am rămas fără bani de pâine. Dacă ai 100 lei în buzunar, ce iei prima dată, motorină sau pâine? Eu iau motorină. La sat dacă n-ai pâine, îți faci o turtică și-ai plecat mai departe. Și dacă ai mâncare la tine pe utilaj, de multe ori nu ai timp să stai să mănânci. E o muncă contracronometru cu vremea!”, mă asigură fermierul băcăuan de 55 de ani.

Nelu Iosub: În agricultură trebuie să fii foarte econom și să-ți chibzuiești foarte bine ce faci. Spre sfârșitul campaniei de recoltat 2023 mă întrebam dacă am greșit undeva… Dar sunt sigur că SECETA a fost problema. Degeaba-i dai îngrășământ și faci tehnologie dacă nu e apă!

O fermă de familie

Nelu Iosub are ferma în partea de sud a județului Bacău, la granița cu jud. Vrancea, în Lunca Siretului. Acolo lucrează 200 hectare de teren cu familia. Un ajutor esențial îl are din partea fiului său Sorin Iosub, în vârstă de 33 ani, care de profesie este inginer mecanic, angajat la o importantă companie de utilaje agricole din Piatra Neamț.

Necazul mare în familia Iosub a venit în urmă cu aproape doi ani, când Sorin, tată a doi copii – Dimitrie Eduard Iosub și Maria Carla Iosub (în foto articol), a suferit o intervenție chirurgicală complicată. De-atunci toată grija și eforturile financiare ale familiei s-au concentrat pe însănătoșirea lui Sorin.

Doar 2 tone de porumb la hectar!

Anul trecut producția agricolă a fost foarte slabă. ”De la noi de-aici a început seceta spre Bărăgan. Ca atare, am avut 80 ha de porumb și am făcut 160 tone. Media la grâu a fost de 3,5-4 tone/ha, la floarea soarelui – 1200-1500 kg/ha”.

Într-un an bun, cum a fost 2021, în zona respectivă grâul se duce undeva spre 5-6 t/ha și porumbul 9-10 tone/ha. Rapiță nu cultivă deloc. Arenda dată proprietarilor de teren este 900 kg cereale/hectar.

Portul dă ora exactă în formarea prețurilor

A dat producția de porumb unui achizitor din zonă, cu 0,75 lei/kg. ”Era 80 de bani, dar între timp a mai scăzut, după cum dă Portul ora exactă. Puteai să prinzi 85 de bani dimineața și după amiaza putea să fie 65 de bani”, explică fermierul volatilitatea prețurilor la cereale.

A ieșit în gaură cu aproape 400.000 de lei…

Fără discuție, fermierul a ieșit în gaură. Și în 2022, și în 2023. A acumulat în toamnă o datorie de aproape 400.000 lei. ”Sunt nevoit să fac un credit, să mai achit din datorii. Sper să mă mai păsuiască furnizorul până în vară la recoltat. Cu găurile astea mergem de anul trecut. În 2022 a fost mai rău! Dacă ieșeam cu 1000 kg în plus la hectar la porumb, era bine”, ne spune Nelu Iosub.

Ar fi irigat, dar n-are această posibilitate. Află AICI de ce! Nelu Iosub: ”N-am primit O LINGURĂ DE APĂ, deși am BARAJUL în spatele fermei!”

8000 de euro hectarul de teren

Familia Iosub are dotare tehnică pentru a lucra 500 hectare de teren, dar n-a reușit să strângă mai mult de vreo 200 ha, din care 25 proprietate și restul în arendă. ”Am tot cumpărat teren pe ici, pe colo, că din două palme de teren nu poți să faci prea mult. Prețul unui hectar a ajuns la 7-8000 euro. Paradoxal, în zonele irigabile prețul e mai slab, pentru că terenul e mai slab. În Lunca Siretului, când făceai 1000 kg boabe de porumb la hectar, era ceva. Acolo numai porumbul se face. Altceva nu. Acum am băgat gunoi de la vacile mele și am ajuns la 4-5 tone, cu condiția să plouă”, spune băcăuanul.

Utilaje la mâna a doua

Fiind mecanic de meserie, fermierul n-are nevoie de service la utilajele sale. În 1993 a luat primul tractor, în 94 al doilea, iar în 95 avea deja și combină. A mers pe varianta utilajelor second-hand.

Un pas esențial în tehnologizarea fermei l-a făcut în 2010, când Sorin a accesat un proiect pe fonduri europene pentru tinerii fermieri. ”Am luat utilaje, printre altele, o mașină de împrăștiat gunoi. Tot atunci am adus și primul tractor Case, marcă de care sunt atașat. Luat din Anglia cu motorul defect, l-am reparat acasă. O alegere foarte bună. Acum îmi mai trebuie un heder de porumb și o mașină de erbicidat”, ne spune fermierul, conștient totuși că achiziția de utilaje mai are de așteptat până la refacerea bugetului de investiții.

Nelu Iosub: Din agricultura asta pe care ne chinum noi s-o facem trăiește și furnica, și șeful statului