În Câmpia Găvanu-Burdea, din partea de nord a judeţului, combinele mânuite cu pricepere de doi dintre eroii câmpurilor – Daniel Berechet şi Nicolae Cristian Petrescu – trăgeau ultimele brazde pe o solă de 50 de hectare.

„Aici am cultivat Laverda de la Saaten Union, soi de orz pe şase rânduri, semitimpuriu, recunoscut pentru producţiile constante şi calitative obţinute an de an în testare. L-am ales în ideea de a eşalona culturile la recoltare, având în vedere că seceta se instalează pe la sfârşitul lunii iulie. M-a încântat că prezintă un grad ridicat de toleranţă la un spectru larg de boli, la temperaturi scăzute şi la lipsa de umiditate. Ritmul de lucru e bun, imediat după ce finalizăm lucrarea, ne mutăm pe grâu, să facem primele probe de câmp”, ne-a declarat inginerul agronom Ion Dobre, proprietarul fermei de peste 800 de hectare.    

O producţie de orz de 7.000 kg/ha!

Producţia este frumoasă, în medie undeva în jurul a 7.000 kg de boabe la hectar. Cultivatorul este mulţumit. „Nu am folosit tehnologii ieşite din comun, am asigurat azotul în cantitate de 160 kg s.a. la hectar, în completare cu alte 125 kg/ha de îngrăşăminte chimice complexe – NPK 18 46 0. Am făcut un singur tratament fitosanitar cu pachetul Amistar Prime de la Syngenta, alcătuit din două fungicide cu efect complementar pentru controlul majorităţii bolilor. Pentru al doilea nu a mai fost nevoie! La erbicidarea culturilor am folosit produsul Axial (50 g/l pinoxaden plus 12,5 g/l cloquintocet – mexil)”, a explicat fermierul.

Ion Dobrea contractat producţia cu Prutul, o companie cu o bază de recepţie a cerealelor în apropiere, şi în funcţie de ritmul recoltării transportă. Ne spune că preţul oferit e unul acceptabil, având în vedere că orzul nu e o cultură pretenţioasă şi nu a avut cheltuieli ieşite din comun. Ele s-au situat undeva între 4 şi 4.500 lei/ha. Este mulţumit că după livrarea producţiei de orz îşi acoperă costurile şi va rămâne înregistrat în contabilitate cu o mică marjă de profit.

Grâul va fi depozitat pentru vremuri mai bune! 

Nici cu grâul, teleormăneanul din Dobroteşti nu are emoţii. Are sole frumoase, „împachetate” cu culturi bine hrănite şi sănătoase. ”Am ales să cultiv genetică franţuzească: LG Apilco, soi nearistat, timpuriu, cu potențial de producție foarte bun, de la care mă aştept să obţin, în medie, 7 tone la hectar, şi LG Absalon, nearistat, semitârziu, care a beneficiat de mai multe precipitaţii şi, probabil, că producţia va urca puţin mai sus!”

Ion Dobre a fost tentat să contracteze cu traderii şi recolta de grâu, dar nu a fost mulţumit de preţul care i s-a oferit. Aşa că a decis să-l depoziteze. „Am avut cheltuieli ceva mai mari pentru a trebuit să fac trei tratamente; a fost presiune mare de boli, iar îngrăşămintele le-am cumpărat în primăvară la preţuri sus de tot. Bănuiesc că 1,9 lei per kilogram ar fi rezonabil, nu cum este acum la recoltare 1,7 lei şi chiar mai jos”, explică fermierul.   

Seceta pedologică 

La ferma lui Ion Dobre din Dobroteşti, s-a instalat de câţiva ani o secetă pedologică moderată, cele câteva precipitaţii căzute la sfârşitul lunii aprilie au rămas în stratul superficial al solului. În profunzime nu este umiditate, culturile s-au făcut doar din circa 20-30 de litri de apă veniţi la intervale neregulate şi neuniforme. Potrivit specialistului, semănăturile de toamnă au trecut cu greu peste stresul termohidric. Plantele s-au autoreglat pentru că neavând umiditate, nu au înfrăţit şi-au redus fraţii şi au început să se usuce de la vârf în jos. Dintr-un spic cu 30-35 de boabe, 20 sunt dezvoltate normal, iar restul în trepte sunt afectate de şistăvire. Cu toate acestea, producţia pare că oferă statisfacţie agricultorului. 

*

Arătura-i sfântă!

„În zona noastră, nu se recomandă tehnologia lucrărilor minine ale solului şi nici nu putem lucra terenul pe… verticală! Arătura e sfântă, lasă terenul curat de buruieni şi resturi vegetale şi bine afânat. Am observat că pe unde a trecut plugul, plantele de cultură au evoluat mult mai bine, decât în urma scarificatorului ”, susţine agronomul cu 40 de ani de experienţă în agricultură.

Marian MUŞAT