Despre bunăstarea animalelor în România a început să se discute la modul serios în urmă cu un deceniu, atunci când această tematică nu a mai putut fi ocolită ca urmare a preluării regulamentelor și directivelor Uniunii Europene.
De atunci însă societatea a evoluat iar fermierii au înțeles că trebuie să adopte practici de creștere nu numai prietenoase cu mediul, dar și cu propriile animale, pentru a nu risca să intre la judecata aspră a „Măriei sale, Consumatorul”!
PRIMA LEGE A BUNĂSTĂRII
Puțini sunt însă cei care cunosc faptul că prima lege privitoare la protecția animalelor – și, implicit, a bunăstării acestora – a fost adoptată de către Parlamentul Britanic exact acum 100 de ani, sub denumirea de legea Bentham, după numele unui celebru filozof.
Ideile acestuia au constituit fundamentul dezvoltării conceptului de bunăstare animală și a liniilor sale directoare, ce prevedeau că animalele nu ar trebui să sufere de stres, frică, boli sau durere.
Începând cu ultimii ani ai secolului trecut, conceptul a evoluat de la necesitatea evitării provocării de suferințe, către cea a facilitării prezenței emoțiilor pozitive în rândul animalelor de fermă. Ori, privită din această perspectivă, lipsa emoțiilor pozitive este considerată de unii adepți mai radicali ca fiind, implicit, suferință prin care trec toate animalele de fermă.
CUM CALCULĂM EFECTELE SUFERINŢEI ANIMALELOR?
Dilema majoră rezidă din calcularea efectelor acțiunilor fermierilor asupra suferinței, respectiv a nivelului “fericirii” animalelor, pentru că asemenea determinări pot să se transforme rapid în opinii și interpretări pur personale și, inerent, subiective.
Pe de altă parte, în sprijinul fermierilor putem să aducem și o altă categorie de argumente de necontestat cum ar fi locurile de muncă create, întreținerea propriilor familii, necesitatea prezenței proteinelor de origine animală în dieta noastră, menținerea unor tradiții culturale, securitatea alimentară, toate acestea contribuind, în definitiv, la bunăstarea umană!
Chiar și în acest context există voci care consideră că toate aceste beneficii nu pot să compenseze suferința animalelor la nivel de individ. Însă, așa cum e imposibil să avem automobile fără a avea accidente rutiere trebuie să acceptăm că nu putem avea ferme zootehnice fără inerente și ocazionale experiențe de disconfort. Ca atare, poziția “fără durere în ferme”, chiar dacă legitimă moral, nu este decât una dintre multiplele valori ale societății diverse în care trăim.
DURERILE SUNT TRATABILE!
Să acuzi că zootehnia este, prin definiție, o cruzime împotriva animalelor depinde, în definitiv, de valorile personale și de propria interpretare a termenului “suferință”. Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să găsim vreun individ uman sau non-uman care să nu fi fost expus, la un moment dat, unei forme de durere sau suferință.
În fermele moderne există protocoale standard de tratare rapidă a oricăror semne de durere sau boală și, dacă acceptăm acest fapt, nu ar mai trebui să considerăm creșterea animalelor ca fiind, prin definiție, o cruzime.
CONSUMUL DE CARNE NU E CRIMĂ!
Alte grupuri de interese, mult mai radicale, promovează ideea că a consuma carne este, nici mai mult și nici mai puțin, o crimă. Aceasta este o utilizare subtilă a limbajului emoțional în sensul convingerii marelui public de faptul că creșterea și sacrificarea animalelor, ca sursă de hrană este o greșeală fatală pentru omenire, evitând să specifice ca aceste practici au fost acceptate social și constituie o parte a dietei noastre de peste 300 de mii de ani!
În sens filozofic, ideea se bazează pe noțiunea de “viață” care ar fi sacră din perspectivă morală, indiferent dacă vorbim de viața oamenilor sau a animalelor. Prin extensie, adepții acestei concepții consideră că animalele au drepturi și libertăți similare oamenilor, respectiv și dreptul la propria viață.
Cu toate acestea, pentru majoritatea locuitorilor planetei, consumul de carne reprezintă cel mai logic și uman obicei, din motive bine întemeiate. Printre acestea se numără faptul dovedit științific că consumul de proteină animală a constituit elementul crucial al evoluției omenirii.
DECI, UNDE TRAGEM LINIA?
Studii de neconestat demonstrează că creierul omului nu s-ar fi dezvoltat la dimensiunea și complexitatea actuală în lipsa consumului de carne și că oamenii sunt omnivori grație evoluției.
Mai mult decât atât, un experiment cuprinzător derulat în SUA a demonstrat că 84% dintre persoanelele autodeclarate vegetariene au revenit la consumul de proteină animală, 30% dintre acestea acuzând apariția unor probleme de sănătate pe fondul dietei stricte pe bază de plante. Ori, în acest context, punerea semnului egalității între carne și crimă, devine și mai nepotrivită!
Comentând suplimentar ideea că a consuma proteină animală este o realitate înscrisă cumva în codul nostru genetic, în paralel cu cea a sacralității vieții în general, apare o întrebare legitimă. Dacă viața în sine este universal sacră, nu ar trebui să ne întrebăm și dacă viața plantelor sau a insectelor nu este la fel de sacră ca și a animalelor de fermă? Deci, unde tragem linia?
În timp ce, pentru o minoritate, utilizarea sloganului “carnea e crimă” pare ceva captivant, drepturile universale se bazează tocmai pe faptul că oamenii înțeleg conceptul libertății, inclusiv pe cel al exprimării propriilor gânduri și idei!
SUFERINŢA ANIMALELOR ESTE O EXCEPŢIE DE LA REGULĂ!
Este adevărat că în unele ferme și în anumite circumstanțe poate să apară și suferința la unele animale, însă acestea sunt mai degrabă excepția de la regulă. Atunci când apar, suferinţele sunt consecinţa preponderentă a practicilor de management deficitare sau a lipsei de pregătire a personalului, elemente ce pot fi sancționate și corectate. Faptul că anumite animale de fermă trec prin anumite forme de suferință la un moment dat, nu înseamnă că trebuie să punem un semn de egalitate între creșterea animalelor și noțiunea de cruzime!
RAPORTUL PENTRU BUNĂSTARE
Divizia DG SANTE a Comisiei Europene a dat publicității un document de 310 pagini care se dorește a fi un raport al personalului intern cu privire la situația legislației europene pe bunăstarea animalelor.
Click AICI şi citiţi un scurt rezumat al concluziilor raportului, bazate pe evidențele disponibile autorilor.
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca
