Bogdan Stancu, fermier din comuna Coşoveni, judeţul Dolj, care lucrează aproximativ 3.000 de hectare de teren arabil, atrage atenţia asupra unui subiect pe care îl consideră esenţial pentru viitorul agriculturii europene.

Potrivit acestuia, dezbaterea privind acordul Mercosur şi importurile din America de Sud ascunde, de fapt, o miză mult mai mare – tranziţia către hrana artificială şi eliminarea treptată a agriculturii tradiţionale. În opinia sa, nu aducerea produselor agricole din ţările Mercosur reprezintă scopul final, ci pregătirea unei schimbări radicale în sistemul alimentar global, susţinută de investiţii uriaşe în tehnologii şi fabrici dedicate alimentelor sintetice.

„Se investesc miliarde în fabrici de hrană artificială!”

Fermierul afirmă că în ultimii ani se vorbeşte tot mai mult despre produse artificiale, iar investiţiile în acest sector au atins proporţii fără precedent. Ca exemplu, el menţionează deschiderea celei mai mari fabrici de lapte artificial din lume, în Olanda, un stat aflat în centrul inovaţiei agroalimentare europene.

Pentru Bogdan Stancu, acest moment este un simbol al direcţiei în care se îndreaptă politicile alimentare internaţionale. El consideră că scopul real este ca oamenii să fie orientaţi, treptat, către consumul de produse complet artificiale.

Dezamăgirea unui agricultor cu 25 de ani de experienţă

Bogdan Stancu vorbeşte şi din perspectiva personală a unui om care a ales agricultura cu convingerea că aceasta va rămâne mereu o activitate fundamentală. El spune că atunci când s-a apucat de agricultură, în urmă cu 25 de ani, credea că lumea va avea permanent nevoie de hrană, iar fermierii vor fi indispensabili.

„După 25 de ani, mi-am dat seama că în curând lumea nu va mai avea nevoie de noi, fermierii. În 20-30 de ani, vom trăi doar cu hrană artificială. Asta este de fapt miza, asta se doreşte! Se va trece la mâncare artificială, fără nici o legătură directă cu mâncarea naturală. Iar România prin această gaşcă nenorocită de trădători care o conduce este complice la toate aceste nenorociri care se întâmplă”, consideră proprietarul societăţii Fruct Prest.

„Se pregăteşte terenul pentru eliminarea fermierilor”

În analiza sa, fermierul din Dolj susţine că înainte ca hrana artificială să devină dominantă, agricultura europeană trebuie slăbită sau chiar distrusă. El crede că, după această etapă, se va argumenta că importurile sunt prea scumpe sau nesigure, că ţările din afara Uniunii Europene folosesc substanţe interzise, iar Europa va ajunge într-o criză alimentară.

În acel context, spune el, soluţia propusă va fi introducerea pe scară largă a cărnii artificiale, a lactatelor artificiale şi a altor produse sintetice, prezentate drept alternative inevitabile. „Se creează artificial condiţiile pentru ca agricultorii să nu mai fie necesari, iar societatea să se bazeze tot mai mult pe produse fabricate în laboratoare şi uzine, nu pe hrană obţinută din câmp”, argumentează Bogdan.

Hrana artificială şi ideea controlului asupra populaţiei

Declaraţiile lui Bogdan Stancu capătă o dimensiune mult mai gravă atunci când vorbeşte despre implicaţiile sociale ale alimentelor artificiale. Acesta susţine că prin controlul alimentaţiei s-ar putea ajunge la un control total asupra vieţii oamenilor, inclusiv asupra duratei acesteia.

Într-o formulare extrem de dură, fermierul afirmă că „hrana artificială ar putea deveni un instrument prin care populaţia să fie «programată» să trăiască exact atât cât convine sistemului, reducând astfel perioada de viaţă după pensionare”.

Noile tehnici genomice, doar o etapă marginală

Întrebat despre noile tehnici genomice, promovate în Europa ca soluţii pentru obţinerea unor plante mai rezistente la secetă sau dăunători, fermierul respinge ideea că acestea ar reprezenta direcţia principală. „Tranziţia către hrană artificială va depăşi complet agricultura clasică şi chiar dezbaterea despre organisme modificate genetic, pentru că produsele viitorului nu vor mai avea legătură directă cu plantele naturale”, susţine inginerul agronom.

Speranţa într-o reacţie de masă a consumatorilor

În ciuda pesimismului exprimat, Bogdan Stancu spune că ultima speranţă ar fi o mişcare de rezistenţă din partea populaţiei, un refuz colectiv de a accepta consumul de produse artificiale. El aminteşte că anumite iniţiative similare ar fi eşuat din lipsă de cerere, chiar dacă au fost susţinute prin subvenţii. În opinia sa, acest lucru demonstrează că, cel puţin deocamdată, nu există o piaţă reală pentru astfel de produse, ci doar o presiune economică şi politică.

Citeşte şi:
BOGDAN VEREŞ despre Acordul Mercosur: „Jucăm un joc în care şansele nu sunt egale”!

„Sper ca oamenii să-şi dea seama de pericolul care ne aşteaptă şi să nu accepte niciodată mâncare artificială. Dar tare mi-e frică de faptul că, din cauza sărăciei şi a lipsei de posibilităţi în a-şi procura hrană organică, vor accepta în cele din urmă hrana artificială pentru că va fi cu siguranţă mai ieftină”, concluzionează agronomul.

Dincolo de tonul radical şi de scenariile alarmiste, mesajul său scoate la iveală o temă reală şi tot mai prezentă în spaţiul public: cine va controla hrana viitorului şi ce loc vor mai avea fermierii într-o lume în care tehnologia începe să concureze direct agricultura tradiţională.