Tehnologia biosenzorilor poate oferi sectorului creşterii animalelor noi tipuri de dispozitive de monitorizare şi de măsurare, a căror specificitate, sensibilitate, reproductibilitate, viteză şi uşurinţă de utilizare depăşesc tehnologia actuală.
În prezent, biosenzorii sunt utilizaţi pentru detectarea şi identificarea bolilor infecţioase la animale, a contaminanţilor şi a toxinelor din furaje, a reziduurilor de medicamente, pentru detectarea căldurilor etc.
DIAGNOSTIC PRECIS AL BOLILOR ANIMALELOR
Principiul de funcţionare al unui biosenzor se bazează pe detectarea unei molecule biomarker (o proteină, antigen sau anticorp al agentului infecţios) în proba clinică. Molecula biomarker este detectată de către bioreceptor (care poate fi ADN, ARN, anticorp monoclonal, proteină sau orice celulă), fiind imobilizată pe un cip sau pe o altă bază.
Este important să se aleagă cu atenţie bioreceptorul, deoarece acesta este factorul decisiv pentru sensibilitatea şi specificitatea unui biosenzor. Deşi există mai multe tipuri de bioreceptori, frecvent utilizaţi sunt acizii nucleici, enzimele şi anticorpii. Interacţiunea dintre biomarker şi bioreceptor generează semnale prin intermediul transductorului, care sunt citite şi interpretate. Semnalele generate oferă informaţii cu privire la prezenţa sau absenţa agentului patogen în eşantion.
Aceşti biosenzori au fost dezvoltaţi pentru a detecta mai mulţi agenţi patogeni de origine animală, cum ar fi E. coli, Salmonella, Clostridium perfringens, virusul gripei aviare (LPAI şi HPAI), virusul bolii limbii albastre şi al bolii hemoragice epizootice, virusul febrei aftoase, virusul sinciţial respirator al bovinelor, virusul diareei virale bovine, virusul sindromului respirator şi de reproducere a porcinelor (PRRS).
