În cursul lunii iunie a.c., Ministerul Agriculturii a acordat recunoaşterea naţională pentru brânza “Telemea de Sibiu”, în două sortimente: proaspătă şi maturată. Produsul, care a primit protecţia pentru sistemul de calitate Indicaţie Geografică Protejată (IGP), este realizat din lapte de oaie provenind de la oi păscute în arealul geografic al judeţului Sibiu şi comercializat exclusiv de către membrii Asociaţiei Producătorilor de Telemea de Sibiu.
Ei bine, nici nu s-a uscat bine tuşul ştampilelor şi cerneala semnăturilor pe documentele de certificare, că acest lucru a creat nemulţumire în rândul altor asociaţii de fermieri şi producători de brânzeturi, care au contestat protecţia naţională din domeniul calităţii a produsului şi au cerut o întrevedere cu conducerea MADR.
Ce facem cu oierii plecaţi în transhumanţă?
În prezenţa ministrului Agriculturii, Petre Daea, reprezentanţii fermierilor şi ai procesatorilor de lapte au expus unele observaţii referitoare la Caietul de sarcini după care s-a făcut recunoaşterea produsului, care, în opinia contestatarilor, nu ar respecta normativele după care se lucrează în industria lactatelor şi a brânzeturilor.
De asemenea, au fost aduse unele acuze conducerii Ministerului Agriculturii, potrivit cărora acesta ar fi ignorat interesele producătorilor tradiţionali de telemea de Sibiu şi pe cele ale consumatorilor şi că în analizarea documentaţiei nu a ţinut cont de transhumanţă – activitate specifică oieritului, ci a privit lucrurile ca şi cum produsul “Telemea de Sibiu” ar fi realizat în ferme precis localizate.
Bunăoară, sunt sute de oieri din Mărginimea Sibiului ce deţin efective mari de ovine, de ordinul miilor de capete, şi care produc telemea după aceeaşi reţetă străveche, însă păstoresc oile în alte regiuni ale ţării. Brânza telemea făcută de aceştia nu diferă cu nimic de cea realizată de membrii asociaţiei sibiene pentru care s-a obţinut protecţia naţională, susţin contestatarii modului în care s-a acordat protecţie naţională produsului Telemea de Sibiu.
Controverse privind compoziţia brânzei
În primul rând, se aduc critici Caietului de sarcini, principalul document care stă la baza acordării protecţiei naţionale a calităţii. Contestatarii au arătat că procentul de sare admis este mult prea mare, de până la 8%, în timp ce normativele care se aplică în industria de profil stabilesc cantităţi de maximum 4-4,5% pentru brânzeturi. Drept urmare, “Telemeaua de Sibiu” este un produs de două ori mai sărat decât alte produse similare existente pe piaţă!
Alte observaţii critice au fost aduse caracteristicilor fizico-chimice înscrise în Caietul de sarcini, care prevăd o densitate a laptelui crud de oaie de minim 1,028 g/cmc! Or, specialiştii susţin că densitatea ar trebui să fie de 1,033 g/cmc. Or, densitatea permisă este de 1,029 – 1,033 g/cmc pentru laptele de vacă şi de capră şi de 1,029 g/cmc pentru cel de bivoliţă.
În opinia procesatorilor, această valoare de minim 1,028 g/cmc nu ar fi aleasă întâmplător; ei susţin că special ar fi fost pusă ca o supapă de siguranţă care oferă posibilitatea membrilor Asociaţiei Producătorilor de Telemea de Sibiu să utilizeze şi lapte de vacă, ceva mai ieftin şi mai lesne de procurat, atunci când ar fi un gol în aprovizionarea materiei prime – laptele de oaie!
De asemenea, specialiştii din sectorul lactate consideră că şi procentul de apă conţinut de proaspătul produs certificat este mult mai mare (55% pentru telemeaua maturată şi 57% pentru cea proaspătă), comparativ cu ceea ce se procesează pentru piaţă. În plus, au fost aduse critici cu privire la etichetare: Caietul de sarcini nu precizează în mod explicit evidenţierea compoziţiei produsului!
Ministerul Agriculturii susţine că a procedat conform legislaţiei
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a apărat, susţinând că protecţia naţională pentru sistemul de calitate Indicaţie Geografică Protejată (IGP) a brânzei “Telemea de Sibiu” s-a făcut în baza documentelor prezente la dosar şi a Contractului de Certificare a conformităţii produselor agricole şi alimentare nr. 17383 din 3 noiembrie 2017, încheiat între CERTIND, în calitate de organism de certificare, şi Asociaţia Producătorilor de Telemea de Sibiu, în calitate de aplicant. Deci, totul este în conformitate cu legislaţia în vigoare. Ca atare, “dreptul de utilizare a logo-ului naţional, cât şi dreptul de a comercializa produse din clasa 1.3 Brânzeturi cu denumirea Telemea de Sibiu revine exclusiv producătorilor sau procesatorilor din arealul geografic, respectiv teritoriul administrativ al judeţului Sibiu, care respectă prevederile din caietul de sarcini şi sunt supuşi controlului şi certificării unui Organism de Inspecţie şi Certificare recunoscut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”, precizează MADR într-un comunicat de presă.
“Telemeaua de Sibiu” îşi aşteaptă recunoaşterea europeană
Potrivit procedurii, întreaga documentaţie (inclusiv caietul de sarcini) pentru brânza “Telemea de Sibiu” a fost trimisă către organismele de specialitate de la Bruxelles, pentru recunoaşterea comunitară, fiind înregistrată la Comisia Europeană cu seria PGI-RO-02473.
Aşadar, doar o contestaţie din partea unui producător european ar mai putea “drege” telemeaua de Sibiu, stopând, astfel, dobândirea protecţiei europene pentru sistemul de calitate Indicaţie Geografică Protejată.
Până atunci însă, comercianţii de brânzeturi din ţară nu mai pot vinde „Telemea de Sibiu” dacă nu pot dovedi cu documente provenienţa produsului ca fiind realizat de membrii asociaţiei care deţine drepturile de comercializare, având şi legitimitate în acest sens.
Ofertă mică, cerere mare, preţ piperat
Ar mai fi un lucru de subliniat: cei zece membri ai Asociaţiei Producătorilor de Telemea de Sibiu realizează anual o producţie de aproape o sută tone de “Telemea de Sibiu”. Extraordinar de puţin faţă de cererea crescândă a pieţei. În aceste condiţii – ofertă mică/cerinţă mare -, producătorii au legitimitatea să jongleze preţul, urcându-l în categoria produselor de lux!
Ministrul Agriculturii speră că va fi o competiţie plină de fair-play: „Mă aştept să fim corecţi pe piaţă toţi! (…) Producătorii să dea consumatorilor un produs autentic, iar preţul îl stabilesc cererea şi oferta şi atunci vom vedea”, declara anul trecut Petre Daea.
Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), şi-a exprimat punctul de vedere, atenţionând: „Cu aşa Caiet de sarcini se distrug 2000 de ani de istorie şi tradiţie în realizarea unor produse veritabile!”, citat de Piaţa.ro. Care sunt argumentele prin care îşi justifică opinia, citiţi în continuare, alături de puncte de vedere ale altor actori implicaţi în acest joc de… bărbânţă!
“S-a făcut o mare nedreptate!”
Ioan Branga, liderul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Mioriţa” Arad şi preşedintele fabricii de lactate Cris Sib Lacto din Socodor, jud. Arad: „Părerea mea este că s-a făcut o mare nedreptate. Asociaţia a certificat un produs şi a inclus arealul numai judeţul Sibiu. Ciobanii din Mărginimea Sibiului, Poiana, Jina şi Răşinari, care au făcut brânza asta de când e lumea, sunt plecaţi în ţară cu oile, nu se încadrează în caietul de sarcini şi nu pot să mai vândă Telemea de Sibiu. Este o lovitură pentru ei”.
„Cu 8% sare, brânza nu poate fi consumată!”
Referitor la caietul de sarcini, Ioan Branga susţine că „domnii specialişti au copiat de la laptele de vacă densitatea, grăsimea, substanţa uscată. Sarea au pus-o nu ştiu de unde; cu 8 la sută, nu poate să mănânce nimeni Telemeaua de Sibiu! Şi-au bătut joc de produs şi de caietul de sarcini, de tot. Ministerul Agriculturii ar putea să retragă protecţia naţională, dar cred că n-o va face, pentru că a promovat-o intens!”
“Nu trebuia să se umble la structura reţetei! Este falsificarea laptelui!”
Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL) este foarte categoric: “Punctul meu de vedere e simplu: puteau să ia telemeaua de oaie din standardul românesc, de prin 1970, şi adăuga aşa: dacă se produce în arealul judeţului Sibiu, se numeşte telemea de oaie de Sibiu. Nu trebuia să se umble la structura reţetei, pentru că aici detaliul care face diferenţa este laptele. Dar, când tu treci la materia primă folosită ca laptele să aibă densitate 1,028 g/cmc, păi, iertaţi, asta-i falsificarea laptelui. Laptele de oaie are minim 1,033-1,036 g/cmc densitate. Deci, înseamnă că ai pus apă în el sau ai folosit lapte de vacă! Pe urmă pui umiditatea la brânză maturată aproape de cea proaspătă? Este prea mare la 55%. Pui grăsimea în materia primă sub minimul la oaie, pui proteina sub minimul la oaie? E clar că s-a vrut să se facă un lapte mixt vacă – oaie sau să pună apă. Plus greşeala din denumire: Telemea de Sibiu! Trebuia luată reţeta standard pentru telemea de oaie, proaspătă sau maturată, produsul este din aria geografică Sibiu, se numeşte Telemea de oaie de Sibiu. Mare brânză! Aşa era corect!”
„Telemeaua de Sibiu” va avea probleme la export?!
Întrebarea este: să nu fi ştiut specialiştii din MADR şi ai firmei de certificare de reţeta telemelei care va naşte discuţii? Puţin probabil! „Pe mine m-a deranjat că la certificare nu s-a ţinut cont de transhumanţă! Ar fi trebuit să se ia un canal de transhumanţă! Şi încă un amănunt: Telemeaua de Sibiu este produs tradiţional, se face conform Ordinului 111/2008 al ANSVSA, pe ce înseamnă siguranţa alimentară, nu e pe regulament european! Din punct de vedere al regulilor şi regulamentelor sanitar-veterinare, acestea nu se suprapun cu cerinţele caietului de sarcini, aşa că Telemeaua de Sibiu are şansa să nu poată fi exportată!”, consideră Dorin Cojocaru, liderul APRIL.
Aşadar, ce avem pe piaţa internă a brânzeturilor? Un produs adevărat, brânza “Telemea de Sibiu”, certificat IGP, aşa cum susţin producătorii, sau un produs a cărui materie primă poate fi, la un moment dat, un mixt între laptele crud de oaie şi cel de vacă, în compoziţia căruia cantitatea de apă depăşeşte jumătate din masa netă, iar procentul de sare este dublu faţă de normele admise pentru celelalte brânzeturi, aşa cum opinează contestatarii?
Va urma…
„NOI VREM SĂ VINDEM PRODUSE ADEVĂRATE, NU FALSURI!”
Florin Dragomir, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Telemea de Sibiu, spune că toate demersurile s-au făcut în respectul legii şi transparent. „S-a făcut la vedere, cu anunţ în ziare. Caietul de sarcini a fost pus pe site-ul MADR două luni de zile pentru dezbatere, contestaţii. La noi au fost mulţi ciobani care au ştiut. Când am făcut asociaţia, i-am invitat pe toţi crescătorii din Sibiu şi pe dl Branga l-am invitat. Ştia foarte bine cum stau lucrurile. Nu au venit. Au zis: «Las’ să facă ăia!», c-aşa este la noi! Am primit certificatul de conformitate în vederea obţinerii protecţiei indicaţiei geografice protejate (IGP) de la o firmă autorizată din Bucureşti, agreată de MADR, nu am făcut-o de capul nostru! Am umblat un an de zile. Când au auzit că trebuie plătită o sumă ca să putem fi atestaţi (peste 15.000 de euro – n.n.), mulţi au renunţat. Şi dacă am fost un grup de oameni care am vrut să facem Telemeaua de Sibiu, acum după ce s-a realizat tot, hop! că nu e bine! Telemeaua de Sibiu trebuie să se facă în judeţul Sibiu, nu se face nici la Chişineu-Criş, nici în Tulcea! Noi vrem să vindem produse adevărate, nu falsuri!”
Florin Dragomir a mai precizat că „cine respectă caietul de sarcini şi îndeplineşte condiţiile, are oile care pasc în judeţul Sibiu, are un punct autorizat de prelucrare şi poate să facă brânză, va fi primit în asociaţie, pentru că vrem să ne dezvoltăm. Avem 20 de cereri, dar nu le putem lua în discuţie până ce nu vine protecţia europeană de la Bruxelles”.
Întrebat dacă are emoţii de a fi contestaţi de producătorii europeni, Florin Dragomir a fost franc: „Noi sperăm că nu! Nu ştiu dacă mai poate contesta cineva din UE Telemeaua de Sibiu! Dacă nici în ţara mea nu am fost contestaţi, nu se cade să fim în Europa?!”
PATRU PRODUSE ÎNREGISTRATE ŞI TREI ÎN CURS DE EVALUARE
Potrivit MADR, România are patru produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, din care trei cu Indicaţii Geografice Protejate (IGP) – ”Magiun de prune Topoloveni”, ”Salam de Sibiu”, ”Novac afumat din }ara Bârsei” – şi ”Telemea de Ibăneşti”, înregistrată pe sistemul de calitate Denumire de Origine Protejată (DOP).
Prin aceasta se completează lista produselor depuse pentru dobândirea protecţiei europene pentru sistemul de calitate Indicaţie Geografică Protejată, astfel că România are în prezent, alături de cele deja înregistrate, încă patru produse aflate în procedură de evaluare: ”Cârnaţi de Pleşcoi”, ”Caşcaval de Săveni”, ”Scrumbie de Dunăre afumată” şi ”Telemea de Sibiu”.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 13/218 (ediţia 1-14 august 2018)