Inclusiv la Bruxelles se merge la discuţii în grupuri, grupuleţe, fiecare cu cereri şi cerinţe diferite de ale celorlalţi, de parcă nu toţi ne supunem aceloraşi regulamente. Sunt şi voci comune, aliate şi reprezentative pentru o parte dintre fermieri. În ceea ce-i priveşte pe cei mai mici şi mai mulţi, reprezentarea europeană aproape că nu există.

Modelul de reprezentare în afara graniţelor ţării are însă un corespondent, în oglindă, pe tarlaua de la noi, de-acasă. La Ministerul agriculturii se merge la fel de… separat, de parcă provocările pentru agricultură nu-s aceleaşi pentru toţi producătorii.  Pe de altă parte, cine să-i asculte?! Cât şi cum se ţine cont de propunerile mediului asociativ se vede în legislaţia care guvernează acest sector, dar şi în PNRR şi, cu dată mai recentă, în PNS-ul românesc. Adică mai deloc! Însă vesticii Europei sunt mult mai vocali şi vizibil mai „băgaţi în seamă” când vine vorba de impunerea unor prevederi mai flexibile pentru fermierii lor.

De ce? Pentru că mediul asociativ din ţările lor chiar are un cuvânt de spus când vine vorba despre decizii care-i privesc în mod direct pe producătorii agricoli. Sunt mai puţine asociaţii, dar mai consistente ca număr de membri şi, cu siguranţă, mai puternice… Unitatea face mult şi spune tot! Ce face dezbinarea? Din păcate, România dă cel mai „bun” exemplu în acest sens!

La noi, dacă unul e prea mare, de ce-i atât de mare. Dacă e tânăr fermier şi a moştenit ferma familiei, sigur e „băiat de bani gata” şi „i s-a pus totul pe tavă”. „Adevăraţii fermieri” sunt cei care au pornit de la zero… Nimic mai greşit! Dacă juniorul a moştenit pământul de la tata sau de la bunicul care da, au început ferma de la zero, asta îl face mai puţin fermier sau mai puţin priceput? Dimpotrivă, cu atât mai mare îi e răspunderea şi datoria să ducă mai departe moştenirea. Să inoveze, să aducă performanţă, să alinieze exploataţia familiei la cerinţele din ce în ce mai dure ale agriculturii actuale.

Tot la noi, dacă ai băgat plugul în sol, în zilele noastre, ai toate şansele să fii blamat şi ţintuit la zidul ruşinii. Se întâmplă mai ales în social media această „vânătoare de plugari”, fără ca cei care arată cu degetul măcar să citească sau să asculte argumentele şi detaliile agrotehnice care-i determină pe unii agricultori să aplice arătura pe unele suprafeţe şi în anumite momente. Mai ales că aceiaşi fermieri folosesc şi tehnologiile conservative de lucrări minime sau chiar no till şi au motive fundamentate să opteze pentru plug, atunci când este nevoie!

La noi încă mai sunt multe de făcut pentru a-i ajunge din urmă pe cei la care ne uităm, de multe ori, cu invidie nejustificată. Asta pentru că putem şi, de multe ori, chiar suntem mai buni! Doar că încă ne lipseşte determinarea, scopul comun şi, mai ales, UNITATEA!

NICOLETA DRAGOMIR

Redactor-şef Ferma Clasic

Ferma Media Grup

nicoleta@revista-ferma.ro