În ediţiile anterioare am relatat pe larg despre proiectul ADER 4.1.5: “Realizarea unui sistem de monitorizare şi cuantificare a efectelor tratamentului seminţelor cu insecticide neonicotinoide (clotianidin, tiametoxam şi imidacloprid) la culturile de porumb, floarea-soarelui şi rapiţă asupra producţiei agricole şi a populaţiei de Apis Mellifera în condiţiile agroclimatice specifice ţării noastre”.
Realitatea a făcut ca Aula Magna a ASAS să fie mai mult goală
Deşi e multă lume interesată, presupun, de aceste rezultate, sala a fost destul de goală. Cert este că, în sfârşit, după îndelungi “scremeri”, iată că MADR a catadicsit să finanţeze o cercetare pe această temă, cercetare care a fost propusă cu mulţi ani în urmă. Mai precis, imediat după ce UE a restricţionat folosirea substanţelor din clasa neonicotinoidelor la tratamentul seminţelor. Dar, chiar şi aşa, un reprezentant al apicultorilor, prezent la conferinţă, a spus că nu trebuia să se cheltuie bani publici pe o chestiune deja tranşată de EFSA. În condiţiile în care fermierii români solicită prin intermediul MADR în fiecare an derogări pentru aceste produse, deoarece România are probleme deosebite cu Tanymecus şi Agriotes spp. Probleme care nu pot fi rezolvate cu tratamente de corecţie decât cu mari eforturi şi nicidecum în favoarea cuiva!
Trei laboratoare acreditate şi omologate şi 85 de probe analizate
Probele au fost trimise la trei laboratoare din trei ţări diferite, membre UE. MADR a susţinut financiar doar probele analizate la laboratorul PRIMORIS din Bulgaria (31 de probe), pe când apicultorii au susţinut finaciar analiza probelor analizate în laboratorul ANSES din Franţa (30 de probe) şi QSI din Germania (45 de probe). Din totalul de 85 de probe, în doar 15 nivelul reziduurilor s-a situat peste 10 Q, adică 18%! Condiţia pentru recunoaşterea testelor efectuate de laboratoarele acreditate este de COQ (limita de cuantificare a substanţei active în probă mg s.a./kg probă) mai mic sau egal cu LMR (limita maximă de reziduuri admisă conform legislaţiei europene).
Loturile de cercetare şi toate celelalte demersuri din cadrul proiectului ADER au fost realizate la SCDA Piteşti, SCDA Secuieni, INCDA Fundulea, ICDPP şi, cum era şi firesc, ICD Apicultură.
Proiectul ADER 4.1.5. a fost coordonat de ASAS, care s-a implicat activ prin organizarea întâlnirilor de lucru cu echipa de specialişti condusă de directorul proiectului, dr. Carmen Mincia, un cercetător cu 36 ani de activitate în domeniul cercetării produselor de protecţia plantelor (PPP).
Probele analizate au fost recoltate cu respectarea tuturor regulilor. Atât din miere, polen, albine, cât şi din plante. La porumb s-au analizat tulpina şi paniculul, la floarea-soarelui s-au analizat probe din tulpină, frunze şi calatidiu, iar la rapiţă analizele s-au recoltat din inflorescenţe şi din planta propriu-zisă.
MADR asigură fermierii că va duce proiectul la capăt
Adică, va finanţa cel puţin încă doi ani derularea acestui proiect, pentru ca rezultatele să fie concludente şi palpabile. Maricel Floricel Dima, subsecretarul de stat în MADR, cel care are “în pază şi apărare” Cercetarea, a dat asigurările în faţa celor prezenţi! Chiar sunt pregătiţi să se diversifice analizele pentru ca politicile să aibă un cap de pod pe care să se bazeze! Valeriu Tabără, preşedintele ASAS, a încercat să răspundă fiecărei întrebări pe larg. Dierctorul proiectului, dr. Carmen Mincia, a avut emoţii la prezentare, deoarece a pus mult suflet în derularea acestui proiect important pentru agricultura României. De altfel, am observat multă determinare în sânul familiei academice agrare, ceea ce mă bucură.
Fermierii au fost reprezentaţi la nivel înalt!
Au participat liderul Pro Agro, Emil Florian Dumitru, alături de directorul executiv al Asociaţiei Fermierilor din România, Adelina Popescu, dar şi directorii executivi ai Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România, Alina Creţu şi Cristina Cionga. Asociaţie care desfăşoară împreună cu INCDA Fundulea un program de cercetare în interesul fermierilor pe care îi reprezintă tocmai pe tema dăunătorilor care pot fi controlaţi eficient, deocamdată, doar cu insecticide din grupa neonicotinoidelor. Surpriza mare a fost prezenţa fermierului Dumitru Manole, administrator First Grain din Amzacea, care este inginer doctor în Agronomie şi un fin cercetător aplicant, deschis la aproape orice încercare de mai bine pentru agricultura românească. Acesta a şi luat cuvântul la finele conferinţei şi a salutat iniţiativa cercetării agricole naţionale.
Una peste alta, cu bune şi cu rele, orice încercare de a stabili un adevăr ştiinţific este mai bună decât orice speculaţie sau teamă de nou. Viaţa acestei lumi este plină de apocalipse care s-au dovedit a fi soluţii în timp. Întotdeauna conservatorismul a obstrucţionat tendinţa de inovare şi de găsire a altor căi spre succes! Preşedintele ASAS, Valeriu Tabără, a reiterat rolul biotehnologiilor în sprijinul reducerii cantităţilor de PPP folosite poate prea generos în tehnologiile actuale europene. Aşa că, a subliniat iar schisma dintre agricultura continentului american vizavi de leagănul omenirii, Europa. Pe când noi, în România, ajungem să ne plângem că s-au cheltuit câţiva bănuţi pentru a se căuta evidenţa ştiinţifică! Evidenţă care ar trebui să primeze în mileniul în care tehnologia ne-a cam luat-o înainte!
ADEVĂRUL ŞTIINŢIFIC MERITĂ CHELTUIELI DIN BANI PUBLICI ‘AU BA?
Nu cred că aceasta e întrebarea, dar dacă cineva se întreabă dacă merită efortul financiar, atunci eu cred că trebuie dezbătut pe larg acest aspect. Mai ales că banul public e cheltuit şmechereşte pe toate farafastâcurile din lume, cum de curând MADR a dat bani direct unei firme să propovăduiască marea cooperativizare, în condiţiile în care ei fac casă de comerţ care să cumpere de la toţi orice, aproape că mă face să râd! Ştiu cum sună, dar credinţa mea este că fără cercetare, un popor se condamnă la sărăcie, cum fără educaţie un popor poate fi orice, dar nu naţiune. Dincolo de aceste considerente, m-a bucurat că în sfârşit ASAS deschide instituţia dezbaterii publice. Chiar şi modul în care a abordat tema de cercetare, strict pe necesitatea fermierilor de a cunoaşte realitatea din perspectiva ştiinţifică, mi s-a părut o bilă albă. Cine şi-ar dori ca polenizatorii să fie decimaţi?! De ce să nu se meargă până în pânzele albe pentru a se căuta adevărata cauză care stă la baza fenomenului de dispariţie a albinelor?!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/233 (ediţia 1-14 aprilie 2019)
