Pentru cei care au uitat, reamintim că activitatea în fermele de cultura mare se desfăşoară în câmp, sub cerul liber. Şi este supusă capriciilor vremii. Anii agricoli succesivi nu prea seamănă între ei. Cei mai mulţi ani înregistrează precipitaţii în jurul mediei multianuale. Însă distribuţia precipitaţiilor este foarte neregulată. Dar nu este nimic nou sub soare. Tot ce este, a mai fost. De aceea cele mai multe fotografii folosite în acest articol sunt din anii trecuţi.
Aşa cum am procedat mereu, subiectul abordat este bogat ilustrat cu fotografii care să faciliteze o înţelegere cât mai corectă a punctului de vedere şi să fie nevoie de cât mai puţine explicaţii.
Nici exces, nici deficit
Pentru a creşte şi a se dezvolta, plantele preiau din sol elemente minerale pe care le transformă în materie organică. Pentru absorbţia nutrienţilor din sol (şi din îngrăşămintele aplicate) este nevoie de apă. În sol, apa trebuie să se afle în echilibru specific cu aerul. Şi lipsa apei, şi excesul de apă au efecte negative asupra culturilor. Plantele au dificultăţi în a prelua elementele minerale din sol. Nevoia de elemente minerale este specifică fiecărui tip de plante şi se nuanţează cu soiul sau hibridul. De aceea, în condiţii de stres, plantele şi soiurile au reacţie diferită la lipsa sau la excesul de apă. Atunci apar pe frunze simptomele de carenţă de nutriţie, care arată deficienţa din plantă a unuia sau a mai multor elemente minerale.
Deficienţa în aprovizionarea cu fosfor este repede vizibilă la rapiţă. Ea poate să apară, şi chiar apare, şi în prezenţa aplicării de îngrăşăminte. Este indusă din cauza lipsei de apă din sol (foto 1) sau de excesul de umiditate (foto 2). Ea poate să se manifeste încă din toamnă, aşa cum este cazul în cele două situaţii din ani diferiţi. Parcelele sunt în stânga şi dreapta aceleiaşi şosele, la câteva sute de metri una de alta. Dar carenţa de fosfor apare mai frecvent la desprimăvărare (foto 3) din cauza excesului de apă (raportat la nevoia de moment a culturii de rapiţă) acumulată în sol peste iarnă. În foto 3 observăm şi o zonă în care plantele sunt mai puţin afectate, ceea ce ne arată că pot fi soluţii tehnologice de evitare a unor asemenea situaţii.
Nu toate speciile au aceeaşi reacţie la acelaşi factor de stres
La orz, în situaţia prezentată în foto 4, excesul de apă a indus carenţa de potasiu. Dar şi aici se poate observa că după direcţia lucrărilor solului sunt zone cu plante mai puţin afectate. O fi încercat omul să vadă şi să înţeleagă care este specificul acelor zone cu plante verzi?
De regulă, la grâu simptomele sunt vizibile mai târziu, însă sunt cazuri care pot deveni foarte grave (foto 5) şi greu de acceptat. În situaţia prezentată s-a făcut drenaj şi s-a fertilizat. Cum să creadă omul că este carenţă de fosfor indusă de excesul de apă?! Însă de la semănat şi până la jumătatea lunii decembrie au căzut peste 200 litri apă/mp. Solul are textură grea, cu peste 40% argilă. Drenurile au fost făcute prea adânc şi prea lungi. Dar chiar şi aşa, fără drenuri exista riscul real ca plantele să piară. Analizele de sol şi de plantă pe care le-a făcut au relevat prezenţa fosforului în sol şi lipsa fosforului din plantă. Regula este ca orice cultură să fie urmărită şi să se intervină de la primele semne, să nu se ajungă în asemenea situaţii grave.
Se spune frecvent că plantele îşi revin…
Şi îşi revin în cele mai multe situaţii, în sensul că nu pier. Însă sunt deja înregistrate pierderi, plantele nu îşi revin ca şi cum nu ar fi fost supuse stresului. În foto 6 redăm situaţia din foto 5 la desprimăvărare. Comparaţi cu foto 7, o parcelă din relativa apropiere, în care nu a fost exces de apă.
Excesul de apă de durată din sol are consecinţe chiar dacă apa nu a băltit. Observaţi în foto 8 cum în zona băltirii plantele de floarea-soarelui au pierit. Însă cele din vecinătate nu au murit, dar talia lor este mult mai mică. Asemenea efecte ascunse sunt frecvente, mai greu de observat şi puse pe seama a tot felul de cauze.
Revenim un pic şi asupra momentului de semănat la cultura de rapiţă, decizie influenţată de mulţi factori necontrolabili şi, deci, greu de apreciat momentul cel mai bun. Observăm în foto 9 şi 10 două culturi de rapiţă la desprimăvărare: una în care la intrarea în iarnă plantele au fost foarte mari, chiar începuse alungirea tulpinii (foto 9). Şi aici plantele şi-au revenit. Însă resurse importante şi bani au fost irosiţi cu partea vegetală distrusă de ger. Peste iarnă cea mai scăzută temperatură a fost de -19oC. Pentru comparaţie, o cultură la care plantele au fost în jurul fenofazei optime (foto 10). La timpul respectiv am abordat mai in extenso acest subiect.
Încheiem cu un motto în loc de concluzie: „Sunt foarte puţini cei care ştiu ce trebuie făcut, însă sunt foarte mulţi cei care critică orice s-a făcut”.
Vă dorim vreme şi vremuri bune!
Text şi foto:
Mirela şi Octavian GULER
Articol publicat în revista Ferma nr. 2/251 (ediţia 1-14 februarie 2020)
