Trebuie doar să vă adresaţi laboratoarelor care vor face un set de analize relevante pentru calitatea furajului analizat. În funcţie de tipul nutreţului de analizat, şeful laboratorului va indica determinarea cea mai potrivită pentru acesta.
De asemenea, în funcţie de rezultatele obţinute puteţi primi recomandări privind utilizarea furajelor în hrana animalelor şi, în acelaşi timp, puteţi realiza reteţe de furaje combinate cu care să obţineţi performanţe superioare.
Controlul fizic
Determinarea granulaţiei (gradul de mărunţire a materiilor prime furajere care intră în componenţa nutreţurilor combinate, exprimat prin procentul de granulaţie reţinut pe fiecare din sitele pentru cernere). Metoda constă în cernerea a 100 g nutreţ combinat pe un set de site cu ochiuri de diferite dimensiuni.
Materia rămasă pe fiecare sită se cântăreşte şi se raportează în procente la masa probei de analizat.
Gradul de integritate şi de rezistenţă a granulelor, respectiv procentul de granule întregi din nutreţul combinat granulat, se determină folosind site ale căror ochiuri au diametrul ceva mai mic decât granulele întregi.
Materia rămasă pe sită se exprimă în procente. Se poate şi fără site, prin alegerea granulelor întregi dintr-o probă.
Rezistenţa se poate determina şi prin exprimarea procentuală a granulelor care rămân întregi după ce acestea au fost supuse unei anumite presiuni.
Controlul chimic
Determinarea conţinutului în apă se face prin stabilirea exactă a pierderilor în greutate dintr-o probă de furaj ţinută la etuvă, la temperatura de 105°C, timp de 4-5 ore, exprimate în procente. Prin diferenţa faţă de 100% se obţine conţinutul în substanţă uscată al furajelor.
Determinare conţinutului în proteină brută se face prin metoda Kjeldahl şi este necesară, întrucât conţinutul în proteină brută poate să varieze foarte mult de la un furaj la altul.
La determinarea grăsimii brute se foloseşte aparatul Soxhlet, varianta cu cartuş sau cu pliculeţ. Principiul metodei se bazează pe proprietatea grăsimilor de a se dizolva în solvenţi organici (eter etilic, eter de petrol etc.), iar determinarea se face din substanţa uscată a furajului.
Determinarea celulozei brute se face prin hidroliza acidă a nutreţului, folosind o soluţie de acizi (acetic, tricloracetic şi azotic) care solubilizează toţi nutrienţii, exceptând celuloza brută (celuloză, hemiceluloză, substanţe incrustate) şi substanţele minerale.
O metodă mai nouă constă în hidroliza în acid sulfuric şi hidroxid de sodiu a unei probe de furaj cu ajutorul aparatului Fibertec şi al unor capsule de unică folosinţă.
Determinarea cenuşii brute se obţine prin calcinarea unei probe de furaj la temperatura de 600°C.
Determinarea conţinutului de macro şi microelemente, precum şi al aditivilor furajeri se face prin metode colorimetrice, prin citiri la spectofotometru cu absorbţie atomică.
Controlul prospeţimii substanţelor nutritive
Conţinutul în amoniac, care determină o anumită conduită de folosire a furajelor.
Indicele de aciditate al grăsimii se determină mai ales la furajele cu un conţinut ridicat în grăsimi şi indică prospeţimea şi gradul de oxidare al grăsimilor la un moment dat, în funcţie de condiţiile de depozitare a materiilor prime introduse în fabricaţie. S-a stabilit că indicele de aciditate al grăsimii nu trebuie să depăşească 50 ml KOH/1 g grăsime.
Conţinutul în cloruri indică respectarea reţetei de fabricaţie, precum şi dacă procentul de sare nu a crescut prin folosirea făinii de peşte. De exemplu, pentru furajul combinat destinat puilor de înlocuire conţinutul maxim de sare admis este de 0,3 %.
Controlul microbiologic stabileşte încărcătura de germeni, care se exprimă la 1 g de furaj. Încărcătura microbiană limită la furajele combinate, prevăzută de normele în vigoare, este: bacterii total 15.000.000 col/g, coliformi 1000-3000 col/g, anaerobi 50 col/g.
Activitatea ureazică se determină la şroturile de soia. Principiul metodei constă în stabilirea cantităţii de azot amoniacal rezultat în urma scindării ureei sub acţiunea ureazei dintr-un gram de şroturi de soia, într-un minut. STAS-ul admite folosirea în alimentaţie numai a şroturilor cu o activitate ureazică mai mică de 0,5 mg la 1 g, într-un minut.
UTILIZAREA FURAJELOR ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUTUL ÎN AMONIAC
– la un conţinut de 0-12 mg % NH3, nutreţul poate fi folosit fără rezerve în hrana tuturor speciilor şi categoriilor de animale;
– la un conţinut de 12-30 mg % NH3, nutreţul poate fi administrat în hrana suinelor care au peste 25 kg greutate vie în proporţie de 50%, iar la porcinele de peste 50 kg, în proporţie de 60% din raţie; la puii de peste 6 săptămâni se poate administra fără restricţii;
– la un conţinut de 20-30 mg NH3, pot fi furajate numai suinele de peste 50 de kg greutate vie, în proporţie de 50% din raţie, iar păsările peste 6 săptămâni cu 50% din raţie;
– la peste 40 mg % NH3, nutreţul poate fi folosit numai cu avizul laboratoarelor de control al calităţii furajelor.
