Alimentaţia tineretului suin - Revista Ferma
3 minute de citit

Alimentaţia tineretului suin

purcei m Alimentaţia tineretului suin

Înţărcarea reprezintă un moment stresant pentru purcel, datorită trecerii de la regimul lactat, la cel în care se hrăneşte numai cu furaje uscate. Cea mai practicată metodă de înţărcare pentru sistemul semiintensiv este la vârsta de cinci săptămâni. Aceasta permite o economie cu furajarea scroafelor de până la 30%, iar ciclul reproductiv al acestora poate fi de 2,15, datorită scurtării perioadei de lactaţie.

Este necesară obişnuirea cu furaje nelactate cât mai de timpuriu, chiar de la vârsta de 7-8 zile, stimulându-se astfel dezvoltarea echipamentului gastric la purcel.
Premergător înţărcării se reduce cantitatea de furaj administrată scroafei în vederea reducerii producţiei de lapte a acesteia.

În perioada de înţărcare, purceilor li se aplică o hrănire restrictivă, cantitatea de furaj administrată corelându-se cu greutatea purceilor. Astfel, după o schemă de hrănire restricţionată, în ziua înţărcării nu se administrează furaj, în următoarele trei zile purceilor de 8-10 Kg li se asigură 250 g NC, cantitate care creşte din trei în trei zile cu câte 50 g ajungându-se după 11 zile ( la 47 zile ), la un consum de 400 g NC.

În continuare, acelaşi furaj combinat se administrează la discreţie încă 7-12 zile, după care se face trecerea treptată la nutreţ combinat de tip starter. Dacă în această perioadă apar tulburări digestive, după o zi de post se reia schema prezentată.

În momentul înţărcării, se recomandă scoaterea scroafei, purceii rămânând în aceeaşi boxă încă o perioadă de cca 15 zile.

 

Structura furajului

Cerinţele acestei categorii pot fi satisfăcute printr-un furaj combinat de tip starter, care să asigure: 3100-3200 Kcal EM/Kg, 18% PB, 0,75% lizină, 0,56% metionină şi cistină, 0,7% Ca, 0,5% P şi maxim 4% celuloză.

În structura furajului combinat pot participa: porumb 40-50%, orz, ovăz, grâu furajer 10-20%, tărâţe 5-10%, şroturi de floarea soarelui şi soia 15-20%, furaje de origine animală şi microorganică (făină de peşte, drojdii furajere) 8-10%, zer praf 3-4%, grăsimi 1,5-4%. Partea minerală este asigurată de carbonatul de calciu 1-1,5%, fosfaţi 0,5-1%, sare 0,5% şi premix vitamino-mineral 1%.

La fel ca şi în cazul purceilor sugari, şi în cazul tineretului suin, cei care dispun de cereale în gospodărie dar nu au celelalte componente, îşi pot face un furaj combinat pe bază de cereale şi concentrat proteino-vitamino-mineral. Acest concentrat PVM poate fi cumpărat de la firmele care produc sau din farmacii veterinare.

Condiţia este ca atunci când cumpăraţi concentratul să specificaţi vânzătorului categoria de animale pentru care se administrează. Concentratul PVM intră în structura amestecului în proporţie de 40%, iar porumbul 60%. În cazul tineretului suin este nevoie de un nivel proteic al concentratului PVM de cca 30%.

Consumul de furaje oscilează foarte mult, în funcţie de evoluţia greutăţii corporale, fiind apreciat la cca 5% din masa corporală (0,7-1,5 Kg).

Alimentaţia practicată urmăreşte obţinerea unor sporuri de 300-400 g, cu consumuri specifice de 2,5-3 Kg NC/Kg spor.

În sistem gospodăresc, pot fi folosite şi alte categorii furajere, în funcţie de sezon, lucernă masă verde, sfeclă, morcovi, cartofi în cantităţi de 0,5-1 Kg/cap/zi.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →