În ultimele luni am asistat la cele mai mari creșteri de prețuri pentru produsele alimentare din ultima jumătate de secol, până la 90% comparativ cu anul precedent.
Invazia rusă în statul vecin a blocat producția și exporturile din Ucraina, însă dincolo de impactul direct de pe piața cerealelor și a uleiului, scumpirea resurselor energetice, în special petrol și gaze naturale, a afectat întregul lanț de producție alimentară.
Biogaz-ul la concurență cu gazul rusesc
În 2020, UE a importat aproximativ 168 de miliarde de metri cubi de gaze naturale din Rusia, cea mai mare cantitate fiind livrată către Germania, aproximativ 56 de miliarde de metri cubi. O dependență energetică și economică ce există de zeci de ani și care avea să se dovedească, odată cu începerea războiului, un „cal troian” pentru UE și mijloc de șantaj pentru regimul de la Moscova.
Confruntați cu presiunea prețurilor și cu noul context politic și militar internațional, liderii europeni, prin vocea comisarului european pentru energie Kadri Simson și a președintelui președintele Asociației Europene pentru Biogaz, Harmen Dekker, (re)descoperă potențialul centralelor de biometan. Conform lui Dekker, până în anul 2030 statele europene ar putea produce aproximativ 30 de miliarde de metri cubi de biogaz, iar până în 2050, între 30 și 50% din necesarul de gaz din UE ar putea fi acoperit de biometan.
Astfel, pe 18 mai a.c., Comisia Europeană a lansat planul REPowerEU prin care își propune să reducă dependența blocului comunitar de combustibili fosili din Rusia prin extinderea capacitățile de producție a biogazului la 35 miliarde mc și a hidrogenului din surse agricole la 10 milioane de tone.
Click AICI şi vezi detaliile proiectului!
Care sunt culturile energetice?
Producția de biometan este alimentată din două surse: reziduurile animale (gunoiul de grajd) și culturile vegetale (biomasa). Conform unei analize realizate de jurnaliştii de la Agrarheute, porumbul este în momentul de față cea mai cultivată plantă pentru biogaz, însă alături de ea pot fi folosite și alte culturi, unele chiar cu un important rol ecologic, precum planta cupă (Silphium perfoliatum) sau pirul (agropyron elongatum) care au capacitatea de a fixa azotul.
Pentru mai multe detalii despre tipurile de culturi energetice click AICI!
Hidrogen din cânepă
În ceea ce privește hidrogenul, al cărui rol ar putea fi extins și în transporturi, am putea asista la renașterea culturilor de cânepă. Cultivată pe scară largă înaintea celui de-al doilea război mondial, cânepa are cel mai mare potențial în vederea producerii și procesării pentru obţinerea hidrogenului sintetic, fiind totodată o plantă ușor de integrat în sistemul de rotație a culturilor.
După cum arată fermierii francezi din Sarthe și tânăra companie Qairos Energies, cânepa combinată cu gunoiul de grajd poate fi transformată într-o pulbere fină, ce ulterior poate fi procesată prin gazeificare în biometan și hidrogen.
Click AICI şi citiţi un articol despre despre cânepa energetică.
un articol de
DANIEL PLĂIAŞU
