Îl rog să mă ierte pe autorul acestor versuri pentru eventualele inexactităţi, dar le-am citat din memorie. Le-am citat pentru a mă face înţeles la ce fel de stăpân fac referire: la un stăpân care construieşte, nu la un „patron” care spoliază.

În agricultură, ca şi în viaţă, numai anul este nou. Marea majoritate a problemelor sunt vechi. Ele au doar şi vor avea o specificitate caracteristică acestui an.

Prima regulă în afaceri este că banii nu ajung niciodată. Presiunile externe asupra unei ferme sunt mari. Numai că, pentru a le înfrunta cu succes, fermierii ar trebui să înveţe că trebuie să lucreze ca şi în fermă: organizat şi cu multă rânduială.

Majoritatea fermierilor cu care am purtat diverse discuţii aduc în prim-plan problema banilor. Şi marea majoritate a fermierilor pot să înşiruie o listă lungă de motive pentru care recoltele nu au fost aşa cum şi-au dorit să fie. Şi toate motivele sunt externe.

Desigur că banii sunt esenţiali în afaceri. Sunt sângele şi scopul afacerilor. Numai că eu apreciez că sunt încă o serie de aspecte la nivel de fermă care mai pot suferi corecţii importante, astfel încât bilanţul financiar al fermei să fie mai bun. Şi corectarea lor stă în puterile noastre…

Controlaţi periodic starea culturilor!

Agricultura nu se face după şabloane. Cine încearcă să lucreze după această metodă, va avea probleme. Şi am întâlnit situaţii în care „afară este vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”! Agricultura se face după principii generale care trebuie aplicate conform specificului momentului şi locului. Numai că pentru a putea fi aplicate în acest fel trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii:

• să se facă controale periodice ale stării culturilor;
• controalele să se facă de către persoane real calificate, care ştiu „citi” semnele câmpului.

Odată ce aceste două condiţii sunt îndeplinite, resursele materiale (şi, implicit, financiare) se vor aloca la timpul şi în cantitatea potrivită. În acest fel, eficienţa economică este maximă iar costurile specifice vor fi în jurul valorii optime.

Pentru exemplificare, vă prezint situaţia unei ferme din judeţul Timiş. Fotografiile 1, 2 şi 3 sunt făcute în ziua de 09.12.2012. În imaginea din foto 1 este soiul Renesansa. Este primul grâu semănat în toamna anului 2011.

În condiţiile caracteristice acelei parcele (plantă premergătoate, producţia plantei premergătoare, textură), plantele prezintă, pentru moment, simptome de carenţă de potasiu. În imaginea din foto 2 este soiul Andino.

Parcela a fost semănată la două săptămâni după parcela cu soiul Renesansa. În condiţiile caracteristice parcelei cultivate cu soiul Andino, nu sunt simptome că ar exista probleme. În foto 3 este prezentată starea culturii de grâu din ultima parcelă semănată. Aşadar sunt trei parcele, fiecare cu particularitatea ei.

Dacă problemele constatate persistă, remedierea lor va cere o intervenţie specifică. Orice altă intervenţie va produce costuri suplimentare importante. Astfel, dacă simptomele de carenţă de potasiu vor persista, administrarea de potasiu se va face numai în parcelele în care s-a constatat situaţia. Spre exemplu, în situaţia prezentată simptomele au apărut pe o suprafaţă de 30 ha, din 480 ha cultivate cu grâu. Este uşor de estimat ce cheltuială inutilă înseamnă să fertilizezi 480 ha în loc de 30! Toate cheltuielile inutile încarcă preţul de cost.

În figura 4 sunt prezentate rezultatele obţinute în unul din câmpurile de experienţe, în condiţii de producţie realizate prin programul „Şcoala de soiuri”. În acest câmp de experienţe au fost cultivaţi 60 de hibrizi de porumb, proveniţi de la companii diferite. Rezultatele prezentate în grafic sunt grupate după perioada de vegetaţie, de la timpurii (stânga) la tardivi (dreapta). Linia neagră reprezintă nivelul de producţie de 9.000 kg/ha.

Interpretarea rezultatelor ar putea umple câteva pagini. Dar cel mai important mi se pare că, dintr-un total de 60 hibrizi, 49 de hibrizi au avut producţia de cel puţin 9.000 kg/ha! Ceea ce înseamnă că sunt suficienţi hibrizi valoroşi pe piaţă. Nu trebuie să ne fixăm pe un hibrid sau altul, pe o companie sau alta.

Există genetică valoroasă, din surse diferite, care să permită obţinerea de producţii mari. Această flexibilitate în alegere este foarte importantă pentru fermier. Dar, atenţie: sunt şi hibrizi pe care nu vi-i doriţi în cultură!

Şi încă un aspect foarte important este că sunt hibrizi timpurii sau mijlocii cu performanţe excelente. Cultivarea acestora este mult mai profitabilă. Uscarea recoltei se face în câmp, nu cu cheltuială suplimentară.

Consumul de motorină la recoltare este mai mic, deoarece combina prelucreză mai puţin material vegetal. Se poate asigura o mai bună pregătire a terenului pentru cultura următoare. Şi înşiruirea avantajelor poate continua.

Nu-i aşa că este minunat câte se pot face dacă deschidem… „ochii de stăpân”?