Geneticienii au stabilit că la dezvoltarea așa-numitelor caractere genetice cantitative, cum sunt producția de lapte, de carne, sporul de creștere, fecunditatea la femele etc., contribuie mai multe perechi de gene ale căror efecte se cumulează. De aceea astfel de caracteristici se mai numesc și caractere poligenice. 

Existența, absența sau chiar abundența unor SNP-uri în locii cantitativi (aspecte detaliate în numerele anterioare ale revistei Ferma, asupra cărora nu mai revenim acum) ai fiecărui caracter poate fi asociată (corelată) cu dimensiunea caracterului pe care îl manifestă animalele cărora le cunoaștem deja valoarea genetică. Dacă lucrurile stau așa, atunci în mod logic unui animal (în cazul nostru oaie sau capră) căruia nu-i cunoaștem performanțele i se poate stabili, încă de la naștere, valoarea genetică a caracterului luat în considerare numai prin punerea în evidență a snipurilor.

Cum se poate înfăptui selecția genomică la oi și capre?

Pentru a putea realiza selecția genomică în ameliorarea oilor și caprelor, sunt absolut necesare următoarele activități: 

• Să cunoaștem cât mai bine arhitectura genetică a caracterelor, manifestată prin pozițiile de pe cromozomi (QTL) a genelor pe care le determină și pe care dorim să le ameliorăm. 

• Să cunoaștem genotipurile SNP-urilor care se găsesc în cadrul sau în vecinătatea QTL-urilor care stau la baza dezvoltării caracterului considerat. 

• Să avem o populație cu mărime genetică (mărime efectivă) mare (numită populație de referință), în cadrul căreia să cunoaștem, prin măsurători ale performanțelor proprii și a rudelor acestora, inclusiv prin testul de descendență, valoarea de ameliorare a tuturor indivizilor pentru caracterele supuse ameliorării. Dacă la fiecare animal i se stabilește compoziția snipurilor din locii cantitativi (se genotipizează), se va putea crea posibilitatea efectuării corelațiilor dintre genotipul lor și valoarea de ameliorare a individului. Este strict necesară o astfel de populație de referință, pentru fiecare rasă în parte, deoarece numai în acest fel se va putea stabili asocierea dintre valoarea de ameliorare a individului și structura SNP-urilor din cadrul locilor cantitativi, care apoi să poată fi utilizați pentru stabilirea valorii genetice (valoarea de ameliorare) a animalelor din efective la care nu se fac, în mod curent, măsurători de performanță.

• Să avem la dispoziție chituri de SNP-uri de mare densitate cu ajutorul cărora să se poată acoperi întregul genom și nu doar QTL-urile recunoscute că stau la baza dezvoltării respectivului caracter. Firma ,,Illumina” are deja oferte de chituri destinate genotipizării oilor și caprelor, care cuprind 10.000 50.000 și 800.000 de kilobaze (K) sau SNP-uri, la un preț de circa 50-70 de dolari.

• Să existe metode statistice adecvate de prelucrare computerizată a datelor obținute din genotipizările efectuate pe animale. Unele metode utilizate în prezent în lucrările de selecție pot scoate în evidență cu mai multă acuratețe corelațiile existente între genotipurile snipurilor și dimensiunea la care se manifestă un caracter sau altul la o rasă dată și altele la rase compozite sau altele la mai multe rase.

• Să existe asociații de crescători, pe rase de oi sau de capre, care să accepte să aplice selecția genomică, deoarece metoda cere investiții, deocamdată destul de mari, mai ales pentru crearea populațiilor de referință, nuclee care deocamdată lipsesc cu desăvârșire nu numai la rasele noastre, ci și la rasele majorității țărilor europene. 

CÂND DEVINE RENTABILĂ SELECȚIA GENOMICĂ LA OI ȘI CAPRE? 

Selecția genomică la oi și capre este mai puțin eficientă decât la vacile de lapte. Întrucât principalele caractere importante economic ale oilor și caprelor au o putere de transmitere bună la descendenți (heritabilitate înaltă) și se manifesă la indivizi încă de timpuriu (intervalul dintre generații este scurt), oferă acestor două specii avantajul de a putea stabili, cu destul de multă acuratețe, valoarea lor de ameliorare prin măsurători directe pe animal, fără a influența într-un fel sau altul progresul genetic pe unitatea de timp. Prin urmare, pentru ameliorarea unor astfel de caractere, selecția genomică este mai puțin rentabilă. Ea devine, însă, rentabilă dacă se aplică pentru ameliorarea caracterelor care se manifestă târziu în viața animalului sau necesită sacrificarea acestuia pentru a le măsura (cum sunt fecunditatea la femele, eficiența sporului de greutate, calitatea și compoziția carcasei, rezistența la boli etc).

Articol publicat in revista Ferma nr.17(178) 1 – 15 octombrie 2016