Adunarea Generală a FOMR în al X-lea an de existenţă - Revista Ferma
7 minute de citit

Adunarea Generală a FOMR în al X-lea an de existenţă

Adunarea Generală a FOMR s-a diminuat semnificativ! Nu ştiu dacă o eventuală tergiversare a organizării Adunării Generale ori problemele financiare ale federaţiei, care nu au mai permis cheltuieli ce în trecut erau fireşti, au fost cauze ale numărului mult mai mic de asociaţii prezente la eveniment. Ori pur şi simplu oamenii au obosit să mai creadă că federaţia poate să le mai rezolve problemele care par insurmontabile. Totuşi, Eugen Gonţea, cu eforturi mari şi voce puţină (era foarte răcit, iar vocea pur şi simplu răguşită!) a reuşit să încherbe o ediţie aniversară cu destul de mult ştaif.
Ca o concluzie, crescătorii de oi din zona montană s-au învârtit cu discuţiile în jurul Sprijinului Cuplat Zootehnic (SCZ) şi al fermelor de elită, aducând argumente pentru legarea SCZ de producţie şi nu de o hărţoagă mânărită. Genetica să aibă treaba ei, iar ANZ să nu-şi mai bage coada otrăvită în oala fermierilor. S-a discutat aprins pe noua Lege a Zootehniei care, se pare, iar le aduce numai nemulţumiri. Ca şi despre contractele cu deţinătorii de păşuni, recte primăriile. S-au ridicat opinii care erau bune de autodenunţ. La fel s-au adus exemple de contracte supraapreciate care duc oierii în sapă de… cauciuc! Discuţiile au fost cu atât mai aprinse cu cât peste 60 la sută dintre preşedinţii asociaţiilor care fac parte din FOMR sunt oameni cu diplomă şi cu minte. Printre problemele ridicate a fost şi angajarea unui director executiv care să se ocupe cu profesionalism de problemele federaţiei în reprezentarea din diversele comisii la Bucureşti. Toţi au fost de acord că e nevoie să se treacă la un alt nivel din prisma aceasta.

Adunarea Generală a FOMR

Forţa de muncă în oieritul montan devine o problemă stringentă
Mai degrabă lipsa acesteia. Totuşi, unii fermieri nu se plâng, deoarece au ştiut să-şi ţină oamenii buni în fermă. Dar sunt din ce în ce mai puţini! Nicolae Matic Ianuşec, oier din zona montană a judeţului Argeş, are noroc că fetele sale, ambele studente, iubesc viaţa din fermă şi îl ajută ori de câte ori au ocazia. Cea mare a studiat medicina veterinară, aşa că în ea va avea un sprijin cu certitudine pentru mai tâziu, dar se plânge de lipsa forţei de muncă şi de faptul că se gândeşte din ce în ce mai mult să nu mai mulgă oile. Şi Iosif Farkas, oier din Târgu Secuiesc, cu peste o mie de oi }igaie, varietatea Ruginie, ridică problema forţei de muncă, deşi el are o anumită stabilitate la acest nivel. Îi plăteşte, le asigură toate condiţiile, dar, spune crescătorul, oamenii sunt loviţi de o anume plictiseală sau lipsă de alte activităţi în zona de confort. Se străduieşte să le creeze şi să le satisfacă necesităţile pentru a avea continuitate în fermă. Deoarece conteză foarte mult stabilitatea la stână, mai ales în cea de munte! El comercializează produsele de stână prin intermediul unui magazin aflat în Braşov, unde cel care vinde este unchiul său!

Tiberiu Ştef pune organizarea pe primele două poziţii în ordinea priorităţilor
Comunicarea la nivelul Adunării Generale este de cel mai înalt nivel. Prezentare în powerpoint cu detalii şi căi de reuşită. Dar din nefericire, crescătorii au plecat acasă tot nemulţumiţi. Ba că nu a venit ministrul, ba că administraţia a chiulit şi chiar presa agricolă a fost aproape inexistentă. Doar noi şi Viaţa satului am fost în continuare aproape de oierii de munte la al zecelea an de când s-au unit într-o federaţie. Aşa cum bine sublinia Tiberiu Ştef, consilierul ministrului Petre Daea, atunci când l-am intervievat pentru online, pe primele două poziţii – în ceea ce priveşte măsurile care crede că ar trebui luate rapid pentru a mai salva ceva -, acesta a spus în clar: „Organizarea şi… organizarea!”
Una peste alta, zona montană este locul unde putem face diferenţa între o hrană obţinută cât mai aproape de cer şi restul alimentelor! Regina alimentaţiei trebuie să fie produsul montan, obţinut cu trudă şi pricepere de oamenii care au ţinut graniţele peste munţi în vremi de restrişte. A sosit vremea ca noi, poporul, să le întoarcem din generozitatea lor un pic şi să le cumpărăm produsele pentru a-i salva de la dispariţie!

 Adunarea Generală a FOMR_b

ÎNCRUCIŞAREA CU SUFFOLK – O REALĂ REUŞITĂ
Florin Negru, crescător de oi din Reşiţa, are o poveste aparte. De la construcţii şi amenajări pastorale, s-a apucat şi de creşterea de oi ca un business venit din pasiune. De mic a crescut cu animale, mai ales ovine, şi este legat sufleteşte de această activitate. Orizontul său de om de afaceri l-a făcut să ceară sfaturi şi consiliere profesională de la specialişti. A ascultat şi a migrat spre oaia de carne, încrucişând }urcana cu Suffolk şi obţinând produşi deosebiţi. La F1 a avut surpriza să crească berbecuţii mai bine decât rasa de origine, însă femelele aveau prea mult lapte. Abia de la F3 a obţinut şi femele pe gustul său. Un moment ce trebuie să vi-l aduc în atenţie este faptul că chef Florin Scărlătescu, cunoscut din coocking show-urile de la Pro Tv şi apoi Antena 1, a venit la el în fermă şi a creat câteva reţete deosebite bazate pe carnea de calitate obţinută astfel în urma încrucişărilor selective cu rase de carne. Din păcate, încă nu are cantitatea pe care chef Florin Scărlătescu i-o cere. Are însă un nucleu de 600 oi mamă, efectiv care va creşte.

Adunarea Generală a FOMR_b

UN PIC DE DECOR ŞI LIBERTATEA DE A TE CREDE LIBER!
Până să înceapă Adunarea Generală a Federaţiei Oierilor de Munte, mi-am permis câteva clipe de aproape de cer… Aşa că am luat localitatea Moieciu de Sus la pas de reporter. Am apelat la memoria fotografică şi la cea sonoră. Câteodată şi un pic de audiovizual, permis acum de orice amărât de device. Aşa m-am întâlnit cu pensiunile pline cu tot soiul de turişti. De la cei care aruncă sticlele de bere sau mai ştiu eu ce peste tot pe unde trec şi se minunează precum o curcă de vârful grămezii (şi, probabil, cred în politica lui Ludovic al XV-lea), până la turişti de calitate care măsoară altfel fiecare geană de minune, cu respect pentru fiecare gâză! Am trecut în revistă mugurii, dar şi ghioceii, am dat bineţe vacilor, oamenilor şi mai ales copiilor. Parcă din ce în ce mai rar văzuţi pe afară! Apoi am întâlnit un localnic fără vârstă care s-a născut aici într-o perioadă în care doar ciobănitul era ocupaţia de bază şi boierii veneau foarte rar. L-am îmbrăţişat şi i-am reţinut trecerea dinspre linişte înspre mult prea multa abundenţă de motoare din ziua de azi. Ziua bună i-am dat şi unei femei de crescător de animale cu şase vaci cu lapte şi ceva oi, care ducea caşcaval afumat spre o pensiune. Am asistat apoi la suptul de dimineaţă al unui mieluţ ce o fi ajuns deja, probabil, friptură. De altfel, viaţa este precum făcutul cu mâna dintr-o căruţă de către o mare de turişti străini, în timp ce un neastâmpărat ziarist dă bună ziua ultimelor urme de zăpadă, fotografiind mâţişorii dintr-un plop ciudat! Nu-i aşa?!

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →