Întrucât există furaje care nu conțin acest minim de glucide, la însilozare sunt necesare adaosuri care să suplinească efectul acelor acizi. Din categoria furajelor greu însilozabile, care au un conținut în glucide apropiat minimului glucidic, fac parte și leguminoasele (lucerna, trifoiul etc.)

La toate cele trei tipuri de silozuri prezentate în articolul publicat în ediția anterioară a revistei Ferma, pe parcursul operațiilor tehnologice, concomitent cu tasarea, în funcție de caracteristicile sortimentelor furajere, se poate interveni cu diferite produse. Aceste adaosuri pot fi energetice, chimice, biologice, enzimatice sau de alt tip.

Tipuri de adaosuri și modul de folosire

Adaosuri energetice. În cazul plantelor greu însilozabile se poate recurge la diferite surse bogate în glucide ușor fermentescibile, care creează în masa însilozată un substrat favorabil activității bacteriilor acido-lactice și crește valoarea nutritivă a preparatului furajer. În acest scop se pot folosi:

– melasa (2-4 kg/100 kg furaj) diluată în apă astfel: la o parte de melasă se adaugă două părți apa, furajul fiind umectat cu amestecul rezultat;

– făinurile de cereale, în cantitate de 5 kg/100 kg de furaj.

Adaosuri chimice. Activitatea florei de fermentație butirică și de putrefacție încetează la un pH de 4,2. Un pH scăzut reduce și pierderile de substanțe nutritive prin oprirea respirației reziduale a celulelor plantelor. Pentru a se crea cât mai repede un mediu puternic acid (pH sub 4,5), care favorizează dezvoltarea florei acido-lactice, în condițiile însilozării unor plante cu conținut ridicat în apă (peste 75%) sau a celor greu însilozabile, se pot folosi acizi anorganici, organici sau substanțe bacteriostatice. 

Iată câteva rețete pentru astfel de adaosuri chimice:

– soluția AIV (amestec de acid clorhidric 70% și acid sulfuric concentrat 30%),  în doză de 5 l/100 kg furaj;

– acid formic cu concentrație 5%,  în doză de 5 l/100 kg furaj;

– o soluție de 5 l acid formic, 1 l formaldehidă în 100 l apă, utilizată în doză de 5 l/100 kg furaj;

– acidul propionic în cantitate de 1,5 l diluat în 2-3 l apă pentru 100 kg furaj.

Adaosurile biologice sunt preparate pe bază de monoculturi sau policulturi de bacterii acido-lactice și propionice selecționate, la care se mai pot asocia și drojdii sau micete producătoare de enzime sau chiar enzime. Administrarea lor asigură o bună conservare a plantelor, în special a leguminoaselor și a porumbului cu umiditate ridicată. Utilizarea drojdiilor este motivată de faptul că aceste microorganisme, fiind aerobe, consumă din oxigenul aflat încă în primele faze ale însilozării în biomasa vegetală, contribuind astfel la instalarea mai rapidă a anaerobiozei; este de notat și îmbunătățirea mediului cu vitaminele complexului B. 

Dintre preparatele biologice folosite ca adaosuri la însilozare putem aminti:

– Lactosil, pe bază de culturi selecționate de bacterii acidolactice din speciile Lactobacillus plantarum, L. casei, L. termophilus, L. bulgaricus, L. bifidus și, uneori, și cu drojdii din genurile Torula și Monillia. Modul de prezentare este sub formă lichidă sau semiumedă (cu 55-60% SU).  Doza de 1 kg/tonă de nutreț trebuie să asigure o încărcătură de 50.000-100.000 bacterii/gramul de nutreț însilozat;

– Sil All conține bacterii acidofile și enzime și se folosește sub formă uscată și lichidă;

– Preparatul Sila-bac conține culturi de L. Acidophilus și drojdii din genul Torulepsis. Produsul se prezintă sub formă uscată și se administrează în doză de 0,4 kg/t de nutreț însilozat; 

– Derasyl este obținut din bacterii acidolactice și enzime specifice. Se prezintă sub formă uscată și se administrează în proporție de 1% în silozul din ierburi, 1,5% – la amestecurile de ierburi și leguminoase și în procent de 2% la leguminoase; 

– Preparatul prima Silo L se folosește la însilozarea leguminoaselor și conține bacterii lactice (L. Plantarum), precum și enzime de tipul celulazei, hemicelulazei și lactazei. Se administrează în doză de 0,5 kg/tona de furaj. 

Produsele biologice poartă diferite denumiri comerciale ale firmelor producătoare, însă ele se obțin pe baza unor culturi selecționate de: Lactobacillus plantarum, casei, bulgaricus, bifidus; Streptococcus faecium; Pediococcus acidolactici, pentosaceus; Lactococcus lactis lactis; Propionibacterium Shermanii; Bacillus subtilis.

Adaosurile enzimatice asigură creșterea conținutului de zaharuri ușor fermentescibile prin hidroliza hidraților de carbon, îndeosebi a amidonului și a celulozei. Se utilizează în cultură speciile de ciuperci: Aspergillus oryzae, A. niger, A. wenti, care îmbogățesc substratul pe care se dezvoltă în complexe enzimatice, în care predomină amilazele și celulazele.

De regulă, preparatele enzimatice se asociază diferitelor culturi de bacterii acidolactice selecționate, rezultând produse cu efect complex asupra biomasei vegetale care se supune însilozării. 

Alte adaosuri. La însilozarea furajelor grosiere sau pentru îmbogățirea conținutului azotat al gramineelor se poate folosi ca adaos ureea, în doză de 0,3-0,5%. Aceasta se dizolvă în apă: 1 parte uree la 3-5 părți apă, apoi se aplică prin pulverizare.

Într-o variantă îmbunătățită se poate recurge la un amestec de 0,3-0,5 kg uree cu 0,2-0,3 kg sulfat de amoniu, care se diluează în 3-5 părți de apă. Amestecul astfel obținut reprezintă doza necesară pentru 100 kg de nutreț însilozat.