Dincolo de filosofia agricolă, activitatea într-o fermă se face cu un mare consum de bani și trebuie să aducă profit. Iar cum impresiile vizuale sunt puternice, peste rațiune, din dorința de a avea producții cât mai mari, fermierii încă mai cultivă preponderent hibrizi semitardivi și tardivi de porumb. Inconvenientul este acela că acest an a fost cu excedent de precipitații iar acum porumbul trebuie uscat. Cea mai ieftină metodă de uscare a porumbului rămâne aplicarea de glifosat.
Când trebuie să aplicăm glifosatul?
Am constatat că deși aplicarea de glifosat se practică la scară mare, alegerea momentului de administrare este încă deficitară. Aplicarea prea devreme, peste o cultură de porumb aflată în starea de vegetație din foto 1, va usca plantele dar nu va grăbi foarte mult recoltarea, deoarece există riscul ca pănușile să rămână lipite de știulete iar uscarea boabelor să fie stânjenită. Dincolo de acest aspect și mult mai grav decât acesta, glifosatul se va transloca în boabe iar în consum va ajunge o recoltă cu reziduuri de glifosat. Momentul ideal de aplicare este cel din foto 2, când plantele sunt încă verzi dar au toate semnele de depășire a maturității fiziologice și este eliminat riscul translocării glifosatului în boabe. Momentul trebuie ales cu mare atenție, starea generală a culturilor din foto 1 și foto 2 fiind asemănătoare din punct de vedere vizual.
Risc fitosanitar pentru grâul în monocultură
Sunt frecvente situațiile în care grâul se cultivă în monocultură. Este foarte util ca înainte de a alege parcelele pentru amplasarea culturii, să se evalueze riscul fitosanitar, stabilind dacă anumiți patogeni (Fusarium, Gaeummanomyces etc.) sunt prezenți (foto 3). De asemenea, pot exista pupe sau larve de dăunători specifici. În funcție de cele constatate se poate decide:
– dacă se va cultiva grâu în monocultură;
– cu ce produse vom trata semințele în aceste parcele. Prețul produselor pentru tratamentul semințelor este diferit, dar și acțiunea lor este alta, de aceea trebuie folosite cu discernământ și numai acolo unde este necesar, pentru a nu încărca inutil costurile;
– ce lucrări agrotehnice aplicăm pentru a diminua riscurile.
În parcelele cu risc, resturile vegetale trebuie să fie foarte bine încorporate în sol (foto 4 – doar suficient), pentru a mai distruge din inoculul de patogeni și pentru ca plantele să aibă condiții cât mai bune de creștere în primele faze de vegetație, pentru că o plantă viguroasă va avea și resurse proprii de luptă cu patogenii, aceștia negăsind mediul propice pentru infecție și dezvoltare. În foto 5 resturile vegetale sunt insuficient încorporate, deși patul geminativ poate fi bine pregătit. Însă sursa de infecție va fi mult prea aproape de tânăra plantă.
Observațiile făcute în câmp după faza de lapte-ceară, și chiar în timpul recoltării, sunt foarte utile pentru a decide măsurile tehnologice. Acolo unde a fost remarcată prezența unor patogeni specifici și cu risc mare de dăunare, terenul se va ține curat (foto 7). Prezența unor graminee spontane (foto 6) va permite perpetuarea patogenilor. Unii dintre aceștia sunt comuni și altor specii de graminee, iar prezența lor creşte riscul de transmitere la noua cultură de grâu.
Nici rapița nu scutește fermierii de griji. Pe tinerele plăntuțe sunt prezente larvele de viespea rapiței. Acestea sunt foarte vorace și, neobservate și necombătute la timp, pot produce pagube însemnate, chiar până la distrugerea culturii. În primele zile după eclozare sunt mai greu de observat (foto 8), fiind foarte mici și având încă o culoare verde. Dacă toamna va fi lungă, cu siguranță și alți dăunători specifici ai acestei culturi vor fi prezenți.
În această toamnă este foarte posibil ca șoarecii de câmp să facă probleme serioase în culturile de rapiță și de grâu, câmpurile fiind înțesate cu colonii de rozătoare.
Deci, nimic nou.
Fenomen rar întâlnit la porumb
Culturile de porumb au fost afectate anul acesta şi de excesul de ploi. Cel puţin la hibrizii semitardivi, am observat un fenomen pe care în puţini ani ai ocazia să-l vezi: simptome ale carenţei de nutriţie pe foliajul din etajele superioare, date de activitatea intensă a plantei în lunile iulie şi august pe fondul ploilor foarte intense. Cum în momentul respectiv solul nu mai avea destule elemente nutritive raportat la necesarul plantei, simptomele s-au instalat pe ultimele 2-3 frunze.
