Persoane avizate vorbesc despre o iminentă criză, alimentată de lipsa materialului semincer, care a fost compromis în totalitate din cauza bolilor de carantină. Practic, de ceva vreme, în România nu se mai găseşte sămânţă de cartofi din producţia autohtonă, singura opţiune fiind importul, la preţuri mult mai mari.

Primul care a tras un semnal de alarmă în acest sens a fost Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale „Cartoful” din România. „Au fost depistate mai multe boli, printre care nematodul comun (provocată de Ditylenchus dipsaci), putregaiul inelar (provocată de Clavibacter michiganensis) şi chiar putregaiul brun (provocată de Ralstonia solanacearum).

Multe dintre ele au fost aduse cu sămânţa de afară după aderarea la Uniunea Europenă, când nu au mai existat controale atât de riguroase. Trebuie să luăm măsuri dure ca să nu se extindă fenomenul. Bolile acestea se transmit uşor de la un fermier la altul pentru că pământul s-a fărâmiţat.

Ele au apărut şi ca urmare a fenomenelor meteorologice extreme, care sunt un facor de stres pentru cartofi şi nu numai. În zona noastră, procentul de degradare a seminţei din cauza infecţiilor virotice este şi mai mare”, ne-a mărturisit Ioan Benea.

Din cauza bolilor şi a dăunătorilor, mulţi fermieri vor fi constrânşi să nu mai cultive cartofi, ceea ce ne va determina să importăm şi mai mult. „Categoric vor creşte şi preţurile. Chiar şi acum, kilogramul de cartofi e destul de mare din cauza ofertei mici de pe piaţă.

Vom ajunge să depindem şi mai mult de importuri. După aderare ne-au invadat cartofii din Polonia şi Germania, pentru că nu existau taxe vamale. Din păcate era vorba de cartoful industrial, nu cel de calitate, sau cartoful de dimensiune mare, care în acele ţări nu se consumă”, susţine reprezentantul producătorilor de cartofi din România.

Importăm sămânţa cu 1.200 euro tona

Iarna am trecut-o destul de bine. Rezerva de umiditate în sol este suficientă, ne spun specialiştii. Însă la ora actuală nu se mai găseşte sămânţă de vânzare, ceea ce va afecta în mod clar producţiile viitoare, pentru că oamenii nu vor avea de unde să-şi procure sămânţa. „Din afara ţării, avem contractate cantităţi de sămânţă din categorii superioare, de diferite soiuri, pentru multiplicare.

Însă preţurile variază între 700 şi 1.200 de euro tona, ceea ce cu siguranţă nu oricine îşi permite să plătească”, constată Ioan Benea. Tot el ne spune că ideal ar fi să multiplicăm mai multă sămânţă în România, în funcţie de soiuri. Cele timpurii, pe partea de sud, iar cele de toamnă în nordul ţării. Acest proces de multiplicare este totuşi destul de costisitor, din cauza inputurilor.

„Motorina a ajuns la 5,5 lei (sfârşitul lunii februarie – n.r.), preţul îngrăşămintelor s-a dublat în ultimul an, insecto-fungicidele sunt cu 30-40% mai scumpe, forţa de muncă la fel. Pe de altă parte, sprijinul statului este tot mai mic, sau chiar inexistent la această cultură.

Înainte primeam în mod gratuit anumite substanţe pentru combaterea acestor boli de carantină. La Clavibacter nu există metode chimice de combatere, doar metode culturale. Asta presupune ca terenul contaminat să nu mai poată fi cultivat cu cartofi 4-5 ani şi nimeni să nu mai intre în contact cu acel teren, ceea ce e aproape imposibil la noi”, a adăugat Ioan Benea.

Staţiunile de cercetare, victime ale indiferenţei

Două dintre cele mai importante staţiuni de cercetare din domeniu nu au voie să vândă cartofi de sămânţă din cauza bolilor de carantină. În tot judeţul Covasna s-au vândut, în primele luni ale anului, doar 200 tone de sămânţă certificată.

Deşi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu-Secuiesc avea pe stoc 500 tone din soiuri româneşti de super-elită şi material clonat, nu a putut comercializa nimic din cauza interdicţiei impuse ca urmare a depistării putregaiului inelar al cartofului la un lot de sămânţă. „Ni s-a ridicat autorizaţia de comercializare a cartofilor pentru sămânţă şi timp de doi ani vom produce doar cartofi pentru industrie, până ne rezolvăm problemele de carantină. (…)

Din păcate nu avem legislaţie care să ne protejeze materialul biologic naţional. Am solicitat derogare de la Ministerul Agriculturii pentru câmpul de ameliorare, să salvăm materialul biologic şi să putem planta din nou. Sper că o să găsim înţelegere”, ne-a declarat Luiza Mike, directorul staţiunii de cercetare din Târgu-Secuiesc.

Aceasta susţine că aceşti dăunători de carantină au fost identificaţi la noi în ţară încă din 2003. Şi deşi s-a dispus luarea anumitor măsuri, nu s-au respectat. „La noi în staţiune sursa de infecţie a fost o parcelă a unui vecin. Din toate probele analizate, nu a ieşit decât o probă contaminată, în 26 de tone. Dar pentru asta legea nu ne mai permite acum să vindem sămânţă.

Avem o pagubă de 8 miliarde de lei vechi în primăvara asta”, ne-a precizat Luiza Mike, care crede că staţiunea pe care o conduce a fost o victimă colaterală în toată această poveste. „Aici există ordine, avem asolamente, asigurăm rotaţia, folosim doar sămânţă românească. Deci nu era nici o sursă internă.

Din păcate nu ne putem izola complet. Numai în Covasna sunt înregistraţi la APIA 13.000 de fermieri. Cum putem noi câţiva producători de cartofi de sămânţă să ne izolăm de ei? E imposibil”.

ŞTIRI

SUPRAFEŢE
Suntem la coada Europei

Din punct de vedere al suprafeţelor cultivate cu cartofi, România s-a situat mult timp pe locul trei în Europa, după Polonia şi Germania. „Atunci am cultivat în jur de 270.000 ha. Acum însă sunt înregistrate doar 60.000 ha eligibile, controlate de APIA, şi încă aproximativ 40.000 ha pentru consumul de subzistenţă. Nu ar fi rău dacă am produce 30 de tone la hectar.

Am putea chiar şi exporta în aceste condiţii. Dar ca să atingem astfel de performanţe ne trebuie sămânţă de calitate, o fertilizare eficientă şi substanţe care să menţină culturile în vegetaţie”, spune Ioan Benea. La ora actuală, producţia medie în România este de doar 12 tone/ha. Ne situăm undeva la coada Europei. De exemplu, Germania, Franţa şi Olanda produc în medie cam de 40 tone/ha.

PROIECT
Material clonar la cartof

Institutul Naţional pentru producerea şi cercetarea cartofului de la Braşov va produce, în curând, material clonar la cartof, în urma unui proiect finanţat de Banca Mondială şi Ministerul Agriculturii. „Începând de anul viitor, vom produce un milion de minitubercului de cartof anual, atât din soiuri româneşti, cât şi străine.

Valoarea proiectului e de 4 milioane euro, din care 80% fonduri de la Banca Mondială şi 20% de la MADR”, a declarat pentru Agerpres directorul institutului, ing. Sorin Chiru.

Acesta a precizat că, odată cu începerea producerii de material clonar, vor fi înmulţite şi alte soiuri de cartof de la staţiunile de cercetare a cartofului de la Harghita, Covasna sau Suceava: „În prezent, Institutul produce 40 de soiuri de cartof, dintre care soiurile Roclas, Zamolxis, Cumidava şi Rustic au brevet de invenţie, alte trei soiuri sunt pe cale de brevetare iar restul nu sunt protejate de brevete”.

El a mai precizat că un institut din Spania a contractat de la institutul de la Braşov două soiuri de cartof pentru loturi experimentale, existând posibilitatea ca acestea să fie contractate şi de Portugalia.

Există şi cultivatori mulţumiţi

Există însă şi producători români competitivi pe piaţa cartofilor. Este cazul celor de la SC AgroComplex Lunca Paşcani, societate condusă de Dumitru Pantazi, care a raportat anul trecut o producţie medie la hectar de 34 tone. „Noi nu am avut nici o problemă cu sămânţa de cartofi. De fapt noi am comandat-o din afara ţării, în total 60 de tone, pentru că aici nu am găsit.

Am cumpărat două soiuri din Germania şi trei din Olanda, de categorii superioare, elită şi super-elită. Din Germania am luat cu 640 euro tona, iar din Olanda am achiziţionat soiul Desiree cu 400 euro şi Kuroda la 550 euro”, ne-a declarat ieşeanul.

Pentru că i-a mers bine, anul acesta Dumitru Pantazi şi-a propus mărirea suprafeţei cultivate, de la 60 la 100 de hectare. „Cine a făcut tehnologie şi a intervenit la timp cu tratamentele pentru mană a obţinut o recoltă bună în 2010. Într-o piaţă atât de nebună şi imprevizibilă, orice este posibil”, consideră acesta.

„Avem în pericol şi câmpul de ameliorare, unde sunt mii de genotipuri, toată baza biologică de cartofi, o muncă de 30 de ani
Luiza Mike, director Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu-Secuiesc