Soiurile de viţă de vie înmulţite în pepiniera Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru – Galaţi, cu suprafaţa de un hectar, sunt pentru vinuri albe (Fetească albă, Fetească regală, Sauvignon, Muscat Ottonel, Şarbă, Băbească gri), pentru vinuri roşii (Merlot, Fetească neagră, Cabernet Suvignon, Băbească neagră ) şi pentru struguri de masă (Muscat de Hamburg, Coarnă neagră selecţionată, Chasselas dore, Italia).
Comenzile se fac din timp (noiembrie – decembrie), pentru recoltarea coardelor altoi înainte de venirea temperaturilor minime absolute şi pentru depozitarea acestora în condiţii optime.
Recoltare şi clasare
Perioada optimă pentru scoaterea viţelor din şcoală începe cu faza de cădere a frunzelor şi se încheie odată cu venirea primelor îngheţuri. Scoaterea viţelor (foto 1) se execută prin dislocarea (mecanizată) şi prin smulgerea viţei din pământ (manuală). Dislocarea se face cu ajutorul plugurilor speciale care lucrează în agregat cu tractorul.
După recoltare, viţa se transportă imediat la locul de stratificare temporară, pentru a nu se deshidrata rădăcinile.
La clasarea viţelor trebuie să se respecte regulile şi normele tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea materialului la înmulţire vegetativă, prevăzute în Ordinul nr 1267/2005.
Astfel, tulpina trebuie să măsoare cel puţin 20 cm lungime, iar fiecare plantă să aibă minimum 3 rădăcini bine dezvoltate şi bine repartizate radial, dar şi o sudură adecvată, uniformă şi solidă.
După clasare şi fasonare, viţele altoite se leagă în pachete a câte 25 de bucăţi şi se aşează cu punctul de altoire la acelaşi nivel. Prima legătură se face sub punctul de altoire şi următoarele două – trei legături se aplică în zona lăstarilor. Etichetarea se face conform prevederilor Ordinului 1267/2005, anexa nr. 1.
Păstrarea peste iarnă
Stratificarea viţelor se face imediat după clasare şi cât mai curând după recoltare. Materialul se păstrează în camere frigorifice, în silozuri de nisip sau în încăperi în stive de nisip.
În camere frigorifice (foto 2) – pachetele de viţe se introduc în saci de polietilenă, aşezându-se fie cu rădăcinile de aceeaşi parte, fie jumătate cu rădăcinile la un capăt şi cealaltă jumatate cu rădăcinile la capătul opus. Se poate face şi stratificarea în stive paralelipipedice, înalte de circa 2 m, pe două rânduri, în sistem “rădăcină la rădăcină”. Pe rădăcini se presară rumeguş dezinfectat sau nisip umectat, iar stiva întreagă se înveleşte cu o folie de polietilenă. Indiferent de modul de aşezare a viţelor, ele se păstrează la temperatura de 1-4 grade C.
Higroscopicitatea aerului în încăperi trebuie să fie mai mare de 70%, în cazul viţelor care au rădăcinile protejate cu rumeguş dezinfectat sau cu nisip, şi de cel puţin 80%, atunci când viţele sunt ambalate în saci de polietilenă, fără material de protecţie pe rădăcini.
În silozuri sub cerul liber – pentru stratificarea viţelor în aer liber se alege un teren uşor înclinat şi fără denivelări, pentru a evita stagnarea apei provenită din ploi sau din topirea zăpezii. În siloz, pachetele de viţă se aşează în poziţie aproape verticală (înclinaţie de cca 15%) în straturi cu lăţimea de 1,75-2 m. La sol se aşterne un strat de nisip cu umiditatea de 7-8%, iar peste viţe se pune nisip, al cărui nivel trebuie să depăşească vârful cordiţelor retezate cu cca 25 cm. Între straturile de viţe se lasă poteci late de 30-40 cm, formate tot din nisip.
