E vremea plantărilor de toamnă în livezi - Revista Ferma
12 minute de citit

E vremea plantărilor de toamnă în livezi

foto 2 m E vremea plantărilor de toamnă în livezi

O zi întunecată, cu vânt, temperaturi scăzute şi ploaie. Pe scurt, vreme câinoasă. Şi totuşi, pe chipul pepinieriştilor prezenţi în câmp seara târziu, am observat zâmbet, bucurie. Firesc, după încă un an de muncă, pentru că în sfârşit puieţii au ajuns într-o nouă etapă, pregătită atent, şi anume recoltarea. Urmează distribuirea lor către cei care, îndrăgind pomii, unii chiar făcând din pomicultură o afacere adevărată, sunt gata să planteze. Iar Pepiniera Sârca şi-a făcut datoria şi pentru această toamnă. „Ne-am pregătit temeinic pentru că plantarea pomilor se poate face până toamna târziu, chiar spre iarnă, şi este mare nevoie de material pentru plantat. Din 7 octombrie am început să scoatem pomi din câmpul II, aproximativ 100.000 bucăţi, de pe cele 5 hectare. Chiar dacă acum e frig şi picură, toamna aceasta rămâne foarte secetoasă, iar la plantare se impune un semnificativ aport de apă, măcar 20-30 de litri în primă fază”, preciza directorul Staţiunii Pomicole Iaşi, Gelu Corneanu.

 

Tehnică unicat pentru recoltarea puieţilor

Peste tot în lume şi în orice domeniu, reducerea cheltuielilor reprezintă un capitol distinct în strategie şi o preocupare permanentă spre a asigura un câştig mai bun. Staţiunea Pomicolă din comuna Miroslava, judeţul Iaşi, nu face excepţie, iar recent a realizat o importantă investiţie în zona de producere a materialului săditor. Mai exact, a fost achiziţionat un utilaj american pentru scoaterea mecanizată a puieţilor. Astfel, în această toamnă, lucrarea se efectuează mai rapid, cu pierderi mai puţine şi cu o reducere masivă a cheltuielilor cu forţa de muncă. „Într-adevăr, vedeţi mai puţini oameni la scos pomii, deşi avem la fel de mult material săditor ca şi în anii trecuţi. Dar, dacă înainte lucram cu mai puţină tehnică şi cu numeroşi oameni, de o vreme ne-am direcţionat investiţiile – atâtea câte putem face în condiţiile lipsei unei susţineri financiare guvernamentale suficiente – către mijloace mecanice de lucru în pepinieră. Aici, de exemplu, lucrăm cu un tandem americano-european, respectiv un plug american de scos pomii, antrenat de un tractor european de mare putere, pe pneuri. Am căutat în toată Europa un asemenea plug, care să se preteze la structura acestui sol tipic cambic, adică un sol rece, greu, compact şi solicitant din punct de vedere tehnic. Cum în Europa nu am găsit un utilaj potrivit, care să nu se strice foarte repede pe astfel de terenuri, am căutat mai departe. Unde credeţi că am ajuns? Tocmai în California. Acolo am găsit soluri asemănătoare cu ale noastre, soluri lucrate cu un utilaj ca acesta. Nu este un plug de serie, ci a fost executat la comandă, special pentru Staţiunea Pomicolă Iaşi”, spunea Gelu Corneanu.

Şi preţul tehnnicii agricole face diferenţa dintre America şi Europa. Cunoaştem cât de scumpă este tehnica agricolă în Europa. Ei bine, în America ea trebuie să fie şi este ieftină. De ce? „Pentru că activitatea acesteia este esenţială pentru viaţă, adică tehnica se foloseşte pentru a produce hrană şi de aceea, agricultura, fiind considerată o ramură de bază a economiei, preţurile sunt susţinute de alte sectoare, astfel încât fermierii să aibă acces la mijloace performante de lucru. Este şi cazul plugului pe care l-am achiziţionat, pentru care am plătit echivalentul a aproximativ 15 mii de euro, asigurându-ne astfel reduceri foarte mari ale cheltuielilor cu o forţă de muncă tot mai greu de găsit, scumpă şi necalificată, în România”, explică Gelu Corneanu.

 

Randamentul muncii a crescut cu 300%

Tehnic vorbind, prin folosirea vechilor utilaje, pierderile la puieţi erau de până la 20%, din cauza rănilor produse la scoatere şi din cauza tăierii rădăcinilor. În plus, acum, activitatea poate fi programată exact, pentru că nu există riscul întreruperii muncii. Randamentul operaţiunii a crescut cu 300% şi numărul de lucrători s-a redus la jumătate. „L-am fi putut reduce şi mai mult, dacă am fi achiziţionat o combină de scos pomii, dar nu ne-am permis. Practic, dacă se foloseşte combina pentru recoltarea materialului săditor pomicol, nu prea mai vezi oameni în spatele utilajului. Rămâne numai un mecanizator pentru tractor. Aceasta fiindcă tractorul este utilat, astfel încât intră pe o parte în câmpul plin cu puieţi şi iese în cealaltă parte cu recolta deja pregătită pentru livrare, deoarece încă din combină pomii se leagă automat, se trag în plasă şi tot automat se încarcă în remorca pentru transport, câmpul rămânând curat. Ne-ar plăcea să avem şi aşa ceva, dar deocamdată ne lipsesc banii”, spunea Gelu Corneanu, precizând faptul că din câte cunoaşte, până acum în România nu a mai fost realizată o asemenea investiţie. Staţiunea Pomicolă Iaşi este prima unitate care a introdus sisteme tehnice americane, pentru efectuarea lucrării de recoltare a materialului săditor, în pepiniere amplasate pe terenuri grele. 

 

Şanse reduse pentru noi investiţii în utilaje

Din punct de vedere financiar, inclusiv în perspectiva unor noi investiţii, din păcate, anul 2014 este unul dificil. „Cum să ne mai gândim la noi investiţii?! Nu uitaţi că până acum nu am beneficiat nici de proiecte europene, nici de vreun alt sprijin financiar, ci pur şi simplu a trebuit să ne descurcăm singuri, inclusiv pentru investiţiile în tehnica aceasta pe care o vedeţi la lucru. Şi reţineţi, vorbim despre Staţiuni, adică despre instituţii care păstrează materialul superbază, bază, elita soiurilor din România şi din Europa. Nu am fost niciodată un plângăcios, dar mă doare sufletul când văd ce au alţii şi cum lucrează alţii care, să ştiţi, nu sunt cu nimic mai presus decât noi ca instruire ştiinţifică. Numai că pe noi nu ne susţine nimeni material, ci singuri trebuie măcar să rezistăm, nu mai zic să ne dezvoltăm. Aceasta, în condiţiile în care în general, în lume, din ţările lumii a treia şi până în SUA, guvernele susţin cercetarea şi performanţa în agricultură. Iar noi avem aceste obiective, să realizăm cercetare şi performanţă – activităţi desfăşurate în interes naţional. Să sperăm că va fi întoarsă faţa şi spre noi, de-acum înainte”, spune managerul staţiunii ieşene. 

 

În viitorul subprogram pomicol, material săditor şi din pepinierele private

De când a fost anunţat un program special de finanţare a înfiinţării de livezi, românii s-au oprit din investiţiile cu resurse proprii, aşteptând banii europeni. Acesta nu este un lucru tocmai bun, apreciază directorul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, Gelu Corneanu, care deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Pepinieriştilor din România. „Noi suntem pregătiţi cu cantităţi destul de mari de material săditor, numai că am constatat că anul 2013 a fost pierdut din punct de vedere al plantărilor. Şi este păcat. Vedeţi, acum, suntem în toamna 2014, încă nu se derulează fonduri pentru înfiinţare de livezi şi cred că nu ar trebui să mai pierdem încă un an, ci ar trebui să folosim şi propriile resurse pentru investiţii în livezi. Aşteptăm anul 2015, o să vedem ce va fi, dar atrag atenţia, apropos de aceste programe, aşa cum nici Uniunea Europeană nu acceptă, nici România nu va finanţa înfiinţarea de livezi decât cu material certificat, ceea ce este corect. Aceasta înseamnă o cerere foarte mare, o presiune internă şi, împreună cu Ministerul Agriculturii, am stabilit ca noi, staţiunile, să pregătim şi materialul viitorilor pepinierişti”, spune directorul unităţii de cercetare. Aceasta înseamnă că staţiunea va produce portaltoiul, marcotele şi puieţii. „Trebuie eliminată ideea preconcepută că numai Staţiunea pomicolă produce pomi. Nu. Staţiunea trebuie să externalizeze producerea materialului săditor pomicol, astfel încât să avem de aici de la noi resursele pentru a planta şi să nu importăm orice de prin alte părţi. 

Avem timp destul, adică 5 ani, avem şi sume extrem de importante la dispoziţie, este o susţinere istorică şi, până acum, unică, de care ar fi păcat să nu profităm, fiindcă s-ar putea ca în următorii 50 de ani pomicultura să nu mai beneficieze de asemenea sume, de care, de exemplu, Ungaria sau Polonia nu au avut parte. În aceste ţări, oamenii nu au intrat cu topoarele în livezi, ci le-au păstrat. Noi am fost diferiţi, iar după 1989 am distrus enorm de mult. Acum, istoria ne iartă şi ne oferă o nouă şansă; ar fi un foarte mare păcat să nu profităm de această oportunitate”, sublinia Gelu Corneanu.

 

Material săditor, direct din pepiniera Sârca 

Pepiniera Sârca, a Staţiunii Pomicole Iaşi, amplasată în comuna Bălţaţi, este condusă de către Margareta Corneanu. Specialistul atrage atenţia asupra faptului că plantarea din toamnă este cea mai oportună, astfel câştigându-se un an de vegetaţie. Condiţia esenţială este ca materialul săditor să fie de înaltă valoare genetică, iar plantarea să fie executată corect, după ce terenul a fost bine ales şi bine pregătit. „Am reuşit să «înrădăcinăm» o practică pe care o considerăm foarte folositoare, în sensul că fiecare om care vine la Pepiniera Sârca, indiferent că vine pentru un pom sau pentru zeci-sute de pomi, primeşte câte un pliant în care sunt notate toate detaliile legate de plantarea fiecărui soi, din fiecare specie pomicolă pe care am obţinut-o aici. Vrem să îi ajutăm cât mai mult pe toţi cei care îndrăgesc livada şi am observat că oamenii chiar au nevoie de aceste sfaturi pe care le acordăm gratuit”, spune şefa şcolii de pomi. 

Anul acesta, ferma a produs peste 100 de mii de puieţi, material săditor dintr-o gamă largă de soiuri, de la mai multe specii, respectiv măr, păr, gutui, prun, cais, piersic, cireş, vişin şi, ca noutate, nuc altoit din soiuri proprii, prin Pepiniera Sârca. „Avem cereri şi din alte părţi ale ţării, nu numai din Moldova, şi de fiecare dată când pregătim pachetele (de maxim 50 kg), pentru a le trimite prin curier, trăim un sentiment de bucurie aparte”, mărturisea Margareta Corneanu. Materialul săditor produs la Pepiniera Sârca, din cadrul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, face parte din categorii biologice superioare, respectiv categoria bază şi categoria certificat.

 

 

Petronela COTEA MIHAI

Redactor Radio România Iaşi

 

 

 

Căderea preţurilor la fructe

Conflictul din Ucraina a făcut ca producţia de cireşe să nu meargă spre piaţa mare a Rusiei, iar preţurile în Europa Centrală şi de Est au scăzut cu peste 50% faţă de anul trecut. Pe de altă parte, în toamna 2014, de data aceasta din cauza restricţiilor impuse de Rusia, mărul este o altă cultură cu o cădere spectaculoasă de preţ. Cei din zona prelucrării au profitat de contextul dificultăţilor întâmpinate de pomicultori la valorificare şi, în consecinţă, preţul merelor pentru sucuri a coborât de la 0,5 lei/kg în 2013 la 0,12-0,13 lei/kg în 2014. „Nu ştiu ce va fi, dar vă spun că este dezastruos, pentru că şi Polonia şi Ungaria au producţii excedentare şi nu au piaţă. Am înţeles că pentru celelalte state, UE a intervenit cu anumite sume, dar când să ajungă şi la România, s-au terminat banii”, spune Gelu Corneanu.



 „Anul 2013 a fost pierdut din punct de vedere al plantărilor. Şi este păcat. Vedeţi, acum, suntem în toamna 2014, încă nu se derulează fonduri pentru înfiinţare de livezi şi cred că nu ar trebui să mai pierdem încă un an, ci ar trebui să folosim şi propriile resurse pentru investiţii în livezi

Gelu Corneanu, directorul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi


 „Atunci când livrăm puieţii e ca şi cum ai crescut un copil şi soseşte momentul când îi faci bagajul pentru a pleca pe drumul vieţii sale. Exact cum unui copil care părăseşte casa părintească îi purtăm gând de sănătate şi de împlinire, aşa simţim că trebuie să procedăm şi cu pomişorii care pleacă de la noi. De fiecare dată, le dorim să ajungă pe mâini pricepute şi iubitoare, care să îi ajute să rămână sănătoşi şi să rodească

Margareta Corneanu, şefa Pepinierei Sârca.

 

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →
×