Peste 2-3 mii de tone de fructe (în special mere), așteaptă și astăzi, răspândite în depozite din zona Moldovei, să fie valorificate. Dar, din cauza imposibilității de a pătrunde în supermarketuri, se vor deteriora și se vor înregistra pierderi enorme. Pierderile vin și vor veni în continuare, din cauza lipsei unei organizări care, în relație cu supermarketurile, să le ofere producătorilor o mai mare putere de negociere și capacitatea de a asigura marfă în mod constant. Iar păgubiți vor fi nu numai pomicultorii, ci și consumatorii, care pe de o parte vor fi văduviți de gustul fructelor românești și, pe de altă parte, pentru merele străine vor scoate mai mulți bani din buzunar. Transportul de la distanță, depozitarea, distribuirea în România presupun costuri care ridică prețul plătit de către consumatorul român.
2015 – an istoric pentru pomicultură
Pe de altă parte, livezile din România îmbătrânesc, iar înlocuirea lor sau înființarea unor plantații noi costă destul de mult. Cu banii, mai greu. Dar acum a apărut o mare șansă prin subprogramul pomicol din cadrul PNDR 2020. Poate fi valorificată această șansă?
Pentru pomicultură, anul 2015 este unul istoric, atrăgea atenția directorul Interprofesionalei PRODCOM, Aurel Tănase: ”Am organizat această întâlnire în așa fel încât fermierii din zonă să capete cât mai multe cunoștințe despre ceea ce este de făcut în exercițiul acesta financiar, spre a putea face primele plantări în toamna 2015. Este un an istoric pentru că putem demara redresarea practică a sectorului, pe baza subprogramului pomicol din PNDR 2020. O să avem 4 măsuri care vizează înființarea și modernizarea livezilor, crearea grupurilor de producători, cercetarea aplicată și un sistem de dezvoltare integrată a domeniului, sistem în care să putem cuprinde procesarea, depozitarea și distribuția într-o formă în care valoarea fructelor să crească”, sublinia Aurel Tănase.
Asocierea pomicultorilor – o necesitate stringentă
În privința asocierii fermierilor, în general, în România lucrurile sunt încă tributare perioadei de dinainte de 1989, experiența de atunci pervertind înțelesul termenului și corespondența sa practică, iar efectele negative sunt arhicunoscute. Unii, care au înțeles exact avantajele, alții, în sufletul cărora încă se dă o anume luptă, au reușit totuși să facă pași spre asociere.
În sectorul pomicol moldav, mai cu poticneli, mai cu teamă (inexplicabilă?!) a unuia față de altul, s-a constituit o asociație profesională care are ambiții mari. Explicația ambițiilor mărețe poate veni și din vocația de a construi, pe care o au membrii săi fondatori. “Nu știu de ce foarte mulți fermieri, colegi de-ai noștri, au rămas cu ideea fixă că asocierea înseamnă refacerea CAP-urilor de altădată. Acele forme existau în alt regim politic și își desfășurau activitatea după alte reguli. Astăzi, este cu totul altceva, iar colegii noștri, pe care noi singuri îi vom desemna să ne reprezinte, va trebui să ajungă la Ministerul Agriculturii să ne rezolve problemele noastre și nu să vină cu alte probleme noi. Vrem, mai târziu, ca reprezentanții noștri să ajungă chiar la COPA-COGECA ori la alte organisme, europene, pentru că astăzi acolo se iau deciziile europene și, fiind o țară europeană, acolo trebuie să fie cunoscute și toate problemele care noi vrem să fie rezolvate. Or, de unul singur nu poți reuși, însă împreună putem reprezenta ceva semnificativ și putem fi luați în considerare”, menționa proprietarul Grupului de Firme Domeniile Lungu, din zona Trifești, Iași, membru fondator al APF din zona Moldovei.
Forma de organizare a APF Moldova
Structura organizației profesionale, care, în cadrul conferinței de la Iași, a adunat noi adeziuni scrise, este proiectată diferit față de altele din România, respectiv angajarea unui conducător, acesta neavând neapărat calitate de pomicultor, ci fiind permanent la dispoziția asociației care îi asigură salariul. “Dacă muncim haotic, dacă fiecare va produce numai pentru că așa gândește el că e bine și nu face parte dintr-un sistem, pe veci fie vom rămâne cu producțiile nevalorificate, fie le vom valorifica total dezavantajos. Or, toate problemele acestea comune să le discutăm întâi între noi și mai apoi să avem o voce comună care să se audă mai departe, în final ajungând să rezolvăm respectivele dificultăți. Acel angajat din fruntea asociației vrem să fie nu cel care ne dictează, ci cel care luptă pentru rezolvarea lucrurilor pe care le sesizăm noi. Iar, asociația, făcând parte din Interprofesionala Națională, va putea să reprezinte acea voce care impune respect și considerație. Iar, acum, la asta lucrăm, ca din Moldova, Ardeal și Muntenia să plece semnalul comun pentru asocierea pomicultorilor”, explica Dănuț Băianu din Cotnari – Iași, președinte și membru fondator al APF din zona Moldovei.
Despre măsurile și obiectivele concrete pe care și le-a stabilit Asociația pomicultorilor moldoveni, aici incluzând și implicarea în programul Dor de Gust, citiți în ediția viitoare a revistei.
Petronela COTEA MIHAI,
redactor Radio România Iași
