Tabloul general arată că agricultura românească este din ce în ce mai dezechilibrată.
George Turtoi, secretar de stat în MADR, a prezentat cele două direcții gândite prin noul PNDR: „Având în vedere fondurile limitate, încercăm să focusăm finanțarea pe două obiective principale. Primul este să creștem randamentul. Avem suprafețe mari, dar cu randament mic pe hectar. Iar al doilea obiectiv este valoarea producției obținută în România. Toate măsurile de finanțare au fost create ținând seama de aceste obiective. Ce ne dorim este să acoperim necesarul pe piața internă din produse alimentare obținute în România. Nu mai mergem cu finanțarea când vedem că producția obținută de ferma respectivă este scoasă în afara țării. Ținta noastră este să mergem la export cu produse alimentare și nu cu materie primă”.
Producția vegetală – în zootehnie, nu la export
Cu toate acestea, dacă acum un deceniu zootehnia încă mai deținea o pondere de 35% din acest sector, acum a scăzut la 26%. Și va pierde teren în continuare, potrivit lui Nicușor Șerban, administratorul SC Agroserv Măriuța. „Primul pas în creșterea valorii adăugate în producția agricolă este procesarea naturală prin intermediul zootehniei iar mai apoi procesarea industrială. Dar pentru a încuraja cu adevărat, acest aspect trebuie gândit strategic. Dar cine să o facă? Ați văzut dumneavoastră în noul PNDR vreun proiect în care să se dea punctaj suplimentar pentru cine vrea să facă și o fermă zootehnică în completarea fermei vegetale?”, a întrebat fermierul ialomițean.
Conceptul de filieră integrată, greu de implementat în România
Secretarul de stat a mai spus că se încearcă stoparea polarizării excesive a agriculturii prin încurajarea asocierii micilor fermieri „Soluția este să reușim să coagulăm micii agricultori în cooperative, asociații. Am realizat că nu-i putem ține la infinit cu perfuzii pentru că-i trimitem spre pierzanie. Este prioritară crearea formelor asociative, a grupurilor de producători, a cooperativelor”, a mai spus Turtoi.
Dar trebuie să recunoaștem că punerea în practică a acestui deziderat este departe de a avea vreun rezultat. Managerul Euralis sublinia că „fermierii români au dificultăți în a se uni în filiere. Chiar vorbeam cu Arnaud van Strien – directorul IPSO Agricultură – că în Franța conceptul de filieră integrată în care actorii, de la fermieri până la procesatori, își dau unul altuia credibilitate este o monedă curentă. Pe când în România aceste exemple sunt foarte puține și, din păcate, chiar mai puține cele care pornesc de la interesul consumatorului final”, a declarat Florin Constantin, actualmente director general adjunct la Aectra Agrochemicals.
Nu vom redeveni niciodată grânarul Europei
Agricultura românească reprezintă doar 4% în agricultura UE. ~n 2014, conform ZF, cifra de afaceri în agricultură a fost de 16,6 miliarde de euro. Chiar dacă a fost în scădere cu 6% față de 2013, rezultatul anului trecut este cu 3,7% mai bun decât media ultimului cincinal. Asta ne plasează pe locul 8 în UE. Deci nu suntem și nici nu vom fi niciodată grânarul Europei. Dar pământul încă este exploatat mult sub potențial, spunea Arnaud van Strien, care este și fermier în Franța.
Cât privește afirmația că „nimeni în Europa nu vrea ca România să fie o mare putere agricolă”, șeful IPSO consideră că nu există nici un fel de conspirație europeană, doar că europenii au o strategie, pe când România nu (directorul IPSO recunoaște că este român pe jumătate). „Dacă în Franța industria alimentară are o cifră de afaceri de 165 miliarde de euro, în Polonia 50 miliarde, la noi cifra este undeva la 10 miliarde. Asta face ca România să fie expusă excesiv pe piața cerealelor atâta timp cât nu are ce să facă cu o parte importantă din producția vegetală care nu este absorbită de zootehnie și de către procesatori. ~n plus, prezența la Marea Neagră este și un avantaj, dar și o piedică pentru un export mai eficient, ținând cont că aici au terminalele și Ucraina, și Rusia, ceea ce face să ne raportăm la prețul zonei. Iar prețul grâului va avea de suferit și anul acesta din cauza acestei expuneri. Vorba lui Nicușor Șerban, în lipsa dezvoltării zootehniei vom rămâne în continuare la mâna traderilor care știu că România nu are ce să facă cu cantitatea suplimentară de cereale, așa că mai devreme sau mai târziu tot în Portul Constanța va ajunge”, a completat Arnaud van Strien.
S-a discutat și despre prețul terenurilor, dar și despre problemele juridice ale fermierilor. S-au atins problemele învățământului care nu formează nici meseriașii, dar nici specialiștii de care are nevoie agricultura.
CEC-ul a prezentat strategia sa pentru creditarea fermierilor iar firmele de agribusiness au căutat să ofere soluții pentru viitor. A fost o conferință vie care a reușit să nu cadă în teoretizări excesive.
