În ultimii ani, suprafețele cultivate cu sorg au depășit zece mii de hectare, iar perspectivele sunt încurajatoare. Progresele în domeniul ameliorării sorgului, prin apariția hibrizilor cu boabe fără conținut în tanin, noile tehnologii de cultură (semințe tratate cu safener) ce permit utilizarea erbicidelor graminicide în preemergență, necesarul de sorg al UE acoperit doar pe jumătate din producția de pe continent, cheltuielile de producție mai scăzute comparativ cu porumbul fac din sorg o cultură de perspectivă în țara noastră. 

Înmulțire explozivă: peste 15 generații pe an

Din punct de vedere al protecției plantelor, în perioada mai-iunie putem avea probleme  cu păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum). Această specie de afide, denumită în limbaj popular „păduchi” sau „purici” se recunoaște ușor în câmp: adulții sunt mici, nu depășesc lungimea de 2 mm, corpul este oval sau globulos, există forme aptere și forme aripate, culoarea variază de la verde-deschis la verde-gălbui. Nu voi intra în detalii privind caracteristicile de recunoaștere ale acestei specii, în schimb voi pune puțin accentul pe ciclul biologic, care are unele particularități. 

Insectele prezintă o mare capacitate de înmulțire, în timpul unui an pot avea între 8 și 15 generații, durata unei generații fiind cuprinsă, în funcție de condițiile meteorologice, între 6 și 21 de zile. În ultimul timp însă, ca urmare a condițiilor climatice favorabile, cum ar fi toamnele calde și lungi, s-au semnalat și mai mult de 15 generații pe an. Capacitatea mare de înmulțire a afidelor se realizează datorită unei particularități a ciclului lor biologic care le diferențiază de alte specii de insecte. Acestea iernează ca ou de rezistență. Primăvara apar femele nearipate (aptere), denumite fundatrix sau matcă, care dau naștere prin partenogeneză și viviparie femelelor aripate, numite fundatrigene. La rândul lor, femelele aripate prin partenogeneză vor da naștere femelelor nearipate, denumite și virginogene. Toamna, când temperatura scade, apare ultima generație de femele aripate, denumite sexupare. Acestea vor da naștere formelor sexuale, masculilor și femelelor care se vor împerechea și vor forma oul de rezistență, urmând ca primăvara viitoare ciclul biologic să fie reluat. 

Cum dăunează afidele cultura de sorg? 

Dacă în urma tratamentelor chimice cu insecticide aplicate în vegetație fără discernământ, în anii anteriori, au fost afectate populațiile de prădători și paraziți ai afidelor (entomofauna utilă), atunci este posibil ca afidele să se înmulțească foarte mult, mai ales dacă le și ajută clima, ceea ce înseamnă posibile probleme pentru agricultori, inclusiv pentru cei care cultivă sorg. 

De obicei, afidele apar în lanul de sorg la 2-3 săptămâni după răsărirea acestuia. Acestea înțeapă frunzele și sug sucul celular. În acel loc, frunza se decolorează și ulterior se poate înroși. Plantele atacate puternic se pot ofili și usca, mai ales dacă există și stresul hidric cauzat de secetă. Plantele care nu se usucă pot avea talie mai scăzută față de cele normale, paniculele rămân nedezvoltate, iar dacă formează boabe, acestea au germinație redusă. Cu cât primăvara și vara sunt mai secetoase, cu atât pagubele pot fi mai mari. Atacuri însemnate de afide la sorg s-au semnalat în zona Olteniei, în vara anului 2012. Explicația constă în existența condițiilor climatice favorabile dezvoltării insectelor. De obicei, atacul se manifestă în vetre. 

Combatere eficientă: în vegetație cu insecticide sistemice

Se impune monitorizarea culturilor de sorg încă de la răsărire. Pragul economic de dăunare, la care se fac tratamentele, diferă în funcție de faza de dezvoltare a plantelor. În faza de 3-4 frunze, PED este de 50 afide/plantă, iar în faza de 5-10 frunze, PED este de 100-150 afide plantă. Momentan nu există insecticide omologate pentru combaterea afidelor din cultura sorgului, dar în practica agricolă, produsele folosite la combaterea afidelor din cultura porumbului sau a grâului au efect și la cultura sorgului. 

La INCDA Fundulea, Bărbulescu a efectuat de-a lungul timpului cercetări pentru prevenirea și combaterea păduchelui verde din culturile de sorg. S-a stabilit că metodele agrofitotehnice, cum ar fi epoca de semănat, dozele de îngrășăminte aplicate, distanța de semănat sau densitatea plantelor nu au avut o influență semnificativă asupra atacului. Cele mai bune rezultate au avut tratamentele în vegetație cu insecticide sistemice, la depășirea pragului economic de dăunare. S-au găsit forme rezistente de sorg la atacul afidelor, care pot fi folosite în procesul de ameliorare al acestei culturi, dar acest subiect trebuie aprofundat pe viitor. 

În concluzie, păduchele verde al sorguluirămâne un dăunător de actualitate la sorg și trebuie să-i acordăm atenția cuvenită. Mai ales dacă vremea din perioada mai-iunie este favorabilă (temperaturi ridicate și secetă). 

Emil GEORGESCU

INCDA Fundulea

Foto 1 Păduchele verde al cerealelor (forma apteră)

Sursa: www.commons.wikimedia.org

Foto 2 Păduchele verde al cerealelor (forma aripată)

Sursa: http://entnemdept.ufl.edu

Foto 3 Plante atacate de păduchele verde al cerealelor

„AUTOCLONAREA” AFIDELOR

Partenogeneza este un proces de înmulțire unisexuată în care oul provine din ovulul nefecundat, deci nu sunt necesari masculii. Practic, femela formează „clone” ale ei. De asemenea, viviparia este un proces în care dezvoltarea larvei are loc în interiorul corpului femelei, aceasta expulzând larve vii. Acest ciclu biologic poate părea foarte complicat la prima vedere, dar totul are o logică, fiind o strategie adoptată de afide pentru a supraviețui, formând populații numeroase. În acest mod se formează multe generații pe an. De asemenea, femelele sunt foarte prolifice, în cazul speciei Schizaphis graminum o femelă poate forma prin partenogeneză și viviparie între 35 și 113 larve! 

Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016