La intrarea în primăvară, una dintre verigile tehnologice importante la rapiţă este aplicarea unui tratament în vegetaţie pentru combaterea gărgăriţei tulpinilor, din speciile Ceutorhynchus napi şi Ceutorhynchus quadridens.
Instalarea gărgăriţei tulpinilor în lanul de rapiţă
Adulţii sunt uşor de recunoscut în câmp prin prezenţa rostrului (ca un cioc), un caracter specific tuturor curculionidelor. Insectele iernează sub formă de adulţi, în stratul superficial al solului, în apropierea plantelor de rapiţă. Gărgăriţa tulpinilor prezintă o generaţie pe an. În condiţii climatice normale, la sfârşitul lunii februarie – început de martie, când temperatura aerului depăşeşte 9oC iar temperatura solului în primii 2 cm depăşeşte 6oC, adulţii ies din hibernare, urmând o perioadă de zbor, de hrănire şi de copulaţie, care durează aproximativ 25-30 de zile. Femelele depun ouăle în măduva tulpinilor de rapiţă (sau alte crucifere). De obicei, o femelă depune între 15 şi 60 de ouă, dar în condiţii de mediu favorabile poate să depună până la 150 de ouă! Larvele apar, de regulă, la sfârşitul lunii aprilie şi ajung la completa dezvoltare după 30-40 de zile, ceea ce corespunde, calendaristic, cu sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie. La completa dezvoltare, larvele părăsesc planta, pătrund în stratul superficial al solului şi se împupează. După aproximativ o lună apar adulţii noii generaţii, care rămân în hibernare până în primăvara anului viitor, când îşi reiau ciclul de dezvoltare.
Teoria sună frumos, dar practica… ne dă bătăi de cap
În manualele de entomologie agricolă şi în ghidurile destinate cultivatorilor de rapiţă se recomandă efectuarea tratamentului în vegetaţie la 8 zile de la apariţia în capcane a primelor gărgăriţe. Această recomandare vine ca urmare a cercetărilor efectuate în Franţa, în România şi în alte zone cultivatoare care au climat similar cu al nostru, unde s-a constatat că zborul maxim al insectelor are loc la 8-10 zile de la apariţia primilor adulţi hibernanţi. În nici un caz nu trebuie efectuat tratamentul la apariţia primelor insecte în câmp, deoarece există riscul să nu combatem valul al doilea, dar nici efectuarea tratamentelor după depunerea pontei, deoarece larvele aflate în interiorul tulpinilor sunt aproape imposibil de combătut.
Marea provocare pentru fermieri este fereastra mică de timp în care putem interveni cu un insecticid în vegetaţie împotriva acestor dăunători. În ultimii ani, în sudul şi sud-estul ţării, trecerea de la iarnă la primăvară s-a făcut destul de brusc, iar insectele au apărut când câmpul nu era zvântat, fiind greu de intrat cu utilajele în teren. Caz concret: în anul 2012, la INCDA Fundulea şi în zona de sud-est a ţării a fost strat de zăpadă până pe data de 13 martie. S-a putut intra în câmp cu utilaje doar după 20 martie (în unele locuri şi mai târziu), în timp ce temperatura maximă a aerului a ajuns la 21,5oC pe18 martie şi la 23,1oC pe 19 martie. În primăvara lui 2012, în decurs de trei zile temperatura maximă a depăşit 15oC! Asta în condiţiile în care la o temperatură mai mare de 9oC are loc zborul în masă al acestor insecte, pe areale întinse.
Stadiul de sensibilitate maximă a plantelor
Anul trecut, insectele au apărut în câmp mai devreme cu o lună, deoarece la mijloc de februarie s-au depăşit 21oC, în sudul ţării fiind temperaturi mai degrabă de aprilie! Anul acesta am avut o iarnă normală. Pe 13 februarie a.c., temperaturile în sudul ţării erau negative, iar în multe zone din această regiune era strat de zăpadă. Se aştepta o încălzire a vremii până la maxime de 10-12oC. Însă câmpul înzăpezit se zvântă mai greu. În plus, această iarnă a venit după o toamnă foarte ploioasă, care la rândul ei a venit după primele două decade secetoase ale lunii septembrie, motiv pentru care culturile de rapiţă au răsărit mai târziu. Ploile sunt bune pentru dezvoltarea plantelor, dar anul trecut, după frontul de ploi, toamna a fost destul de rece, aşa că în multe cazuri rapiţa nu a mai intrat în iarnă aşa dezvoltată, comparativ cu sezonul precedent. Dacă anul trecut plantele de rapiţă au pornit în vegetaţie încă din februarie, ca urmare a temperaturilor ridicate, ei bine, acum, pe lângă faptul că avem o iarnă clasică, în multe ferme, rapiţa e mai slab dezvoltată, deci şansele ca dăunătorul să prindă plantele în faza de sensibilitate maximă – când au mai puţin de 20 cm înălţime – sunt mai mari, comparativ cu anul trecut. E drept că în multe ferme cultura rapiţei arată ca la carte, în ciuda provocărilor meteorologice.
LARVELE SUNT CELE MAI PĂGUBITOARE
Larvele gărgăriţei rod galerii ascendente sau descendente în măduva tulpinii, stânjenind sau chiar întrerupând circulaţia sevei. Tulpinile atacate se pot răsuci în forma literei „S” sau pot crăpa. Alteori apar umflături (gale). La plantele atacate se poate observa o ramificare mai abundentă, o stagnare în creştere (dar nu e regulă generală; pentru detectarea acestor simptome, este nevoie de un ochi mai avizat). Plantele atacate formează silicve mici, fără seminţe sau cu seminţe de calitate mai slabă. Efectele atacului acestor gărgăriţe se vede cel mai bine la cântar, pagubele pot ajunge la 30-50% din recoltă, dar în unele cazuri s-au raportat şi pagube de sută la sută.
Cum aceste insecte sunt atrase de culoarea galbenă, se recomandă amplasarea capcanelor galbene adezive sau a capcanelor de tip Barber în cultura de rapiţă pentru monitorizarea lor. Dar dăunătorul a apucat să depună ouăle în tulpină, nu prea mai avem ce să-i facem, motiv pentru care trebuie acordată o mare atenţie la alegerea momentului optim de efectuare a tratamentul.
Articol publicat in revista Ferma nr. 4 (187) din 1-15 martie 2017
