Băltirea apei şi excesul de apă din sol se întâlnesc în toate arealele agricole. În foto 1 şi foto 2 redăm două exemple din două zone colinare, de unde, dacă ne luăm după însuşirea apei de a curge, apa ar fi trebuit să curgă şi să se adune în zonele joase. Însă, după cum se vede, apa nu a curs, ci s-a adunat în zonele impermeabile, chiar dacă acestea sunt situate în partea de sus a terenului.

Echilibrul apă-aer din sol
Consecinţele negative pentru agricultură sunt evidente: întârzierea efectuării lucrărilor solului pentru culturile de primăvară, aplicarea cu dificultate şi cu distrugeri de plante a lucrărilor tehnologice pentru culturile de toamnă (foto 3) şi stânjenirea creşterii şi dezvoltării plantelor din culturile de toamnă.

Pentru creştere şi dezvoltare plantele au nevoie ca în sol să fie un echilibru între apă şi aer. În caz contrar, creşterea rădăcinilor este stânjenită, având consecinţe negative asupra părţii aeriene. Parcelele au un aspect mozaicat, zone verzi alternând cu zone deschise la culoare sau cu zone îngălbenite (foto 4, cu prim-plan de parcelă drenată). În aceste parcele, microzonele cu plante verzi sunt situate ceva mai sus (cu 5-15 cm) decât cele cu plante deschise la culoare (detalii indicate în foto 2 şi foto 3). O diferenţă suficientă pentru ca solul să aibă destul aer necesar pentru respiraţia rădăcinilor.

Dar de ce nu se scurge apa din sol?
Din cauza texturii solului. Textura este proporţia în care solul conţine nisip, praf şi argilă. Dintre aceste trei componente, nisipul şi praful sunt componente minerale iar argila este component coloidal. Toate aceste trei elemente este necesar a fi prezente în sol. Însă solurile cu textură luto-argiloasă sau argiloasă, deci cu un conţinut mare de argilă, au un drenaj natural deficitar. De regulă, conţinutul mare de argilă este sub orizontul de lucru, care poate fi mai gros sau mai subţire (foto 5). Dacă pe solurile cu orizont de lucru subţire se execută lucrări prea adânci cu întoarcerea brazdei, atunci se aduce argilă şi în orizontul de lucru, care îşi va înrăutăţi însuşirile.

De ce argila nu permite scurgerea apei în profunzime? Pentru că ea gonflează. Fiind un coloid cu structură lamelară, apa este reţinută între foiţe, acestea se îndepărtează unele de alte şi reduc spaţiile prin care apa se poate scurge în profunzime. În solurile cu textură grea, gonflarea argilelor blochează infiltrarea apei în sol şi aceasta ajunge să stagneze. Când ploaia încetează şi vremea se încălzeşte, apa stagnantă se evaporă, se pierde apa dintre foiţele de argilă, foiţele se apropie şi solurile crapă frecvent, mai ales dacă şi în orizontul de lucru este conţinut mare de argilă.

Solurile cu textură grea mai au un dezavantaj major: acumulează cantităţi mici de apă, pe care o pierd uşor. În consecinţă, au nevoie de ploi frecvente, lipsa acestora fiind imediat resimţită. Prin comparaţie, un sol de tip cernoziom (sunt soluri în general bine drenate natural) poate să acumuleze până la 40% din cantitatea de apă necesară culturii de porumb.

Singura rezolvare a problemei excesului de apă este executarea drenajului Particularităţile de aplicare a lucrărilor de drenaj (detalii în foto 6) sunt în funcţie de caracteristica subtipului de sol: cu textură diferenţiată sau nediferenţiată pe profil. Complexul de lucrări de drenaj includ executarea drenurilor în parcelă şi executarea (sau curăţarea) canalelor colectoare de capăt de parcelă. De asemenea, trebuie întreţinută întreaga reţea de canale din zonă. Şi aceasta nu o poate face un singur fermier, ci toţi cei din zona respectivă, pentru că inamicul este comun şi afectează interesele tuturor.
Pentru că detaliile ar fi prea multe, iată un exemplu. Când tragi dopul de la vană, te aştepţi ca apa să se scurgă. Şi de obicei asta se şi întâmplă. Dar când pe o ţeavă s-a format un dop care o blocheză, se întâmplă chestiile neplăcute în funcţie de poziţia dopului: apa fie rămâne în vană, fie se scurge, dar iese prin sifonul de pardoseală sau l-ai inundat pe vecinul de jos. Cam aşa este şi cu drenajul. Pentru eficienţă, trebuie să funcţioneze tot sistemul!

Text şi foto:
Mirela şi Octavian GULER
Tel. 0721 372256

ŞTIAŢI CĂ….
… există o lege pe care întreaga lume o respectă cu bucurie de aproape 1.700 ani? Este vorba de edictul emis de împăratul Constantin prin care acesta a stabilit ziua de duminică ca fiind zi de odihnă. În această zi toţi lucrătorii trebuiau să înceteze activitatea, cu o excepţie: cei din agricultură puteau lucra, pentru că munca în agricultură este influenţată de vreme şi este posibil să nu existe o altă zi potrivită pentru unele lucrări necesare.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/213 (ediţia 1-14 mai 2018)