CE-I PREA MULT NU E BUN!

Este cunoscut faptul că, în codul genetic al fiecărui soi (hibrid) sunt înscrise informațiile privitoare la condițiile de mediu (apă, lumină, căldură, hrană etc.) în care soiul se dezvoltă în optim. Rezultă că toate modificările în intensitate ale unui factor care condiționează echilibrul unui sistem, favorizează o reacție care se opune acestor modificări. Acțiunea se manifestă tot mai moderat sau se anulează.

ECOSCHEMELE ŞI FERTILIZAREA

Din dorința de a reduce poluarea mediului, ajunsă la cote alarmante, UE propune aplicarea unui pachet de ecoscheme privind desfășurarea activității din agricultură.

Principiul de bază al ecoschemelor pentru cultivarea speciilor de plante este ca acestea să fie prietenoase cu mediul în care se aplică, dar obligatoriu să asigure eficiență economică.

Dacă ne referim la fertilizare, s-a constatat că aplicarea unor cantități de îngrășăminte în doze mai mari decât optim se pot obține recolte mai mari, până la un anumit punct, de unde apare tendința de aplatizare. Aceasta arată că planta nu poate valorifica dozele mari aplicate, care depășesc sistemul sol – plantă și ajung să polueze mediul.

8 REGULI PENTRU FERTILIZARE

Cu privire la obținerea efectului dorit prin fertilizare se impun următoarele:

1. analiza agrochimică a solului din fiecare parcelă, o dată la 3 ani și respectarea tuturor recomandărilor pe care le menționează laboratorul de agrochimie care a efectuat analizele;

2. în funcție de tipul de asolament se reduc dozele de azot cu 30-50% și cu 20-40% dozele de fosfor și potasiu; acest lucru este posibil prin fixarea biologică (liberă, asociativă, simbiotică); cele mai bune asolamente sunt cele care au cel puțin 20% plante leguminoase;

3. utilizarea asolamentelor cu solă săritoare (lucernă, trifoi) mărește cu încă 10% productivitatea fermei;

4. folosirea plantelor intermediare (borceaguri, măzăriche, mazăre), aduce o valoare adăugată asolamentului de 8%;

5. respectarea perioadelor de aplicare a îngrășămintelor în funcție de particularitățile chimice ale acestora (aplicarea fracționată a îngrășămintelor cu azot, în funcție de fazele de vegetație cu consum maxim), aplicarea îngrășămintelor greu solubile cu fosfor și potasiu din toamnă, cu încorporare în sol;

6. aplicarea localizată a îngrășămintelor, odată cu semănatul, la plantele prășitoare, permite reducerea dozelor și o mai bună valorificare a acestora;

7. fertilizarea foliară constituie o măsură eficientă în dezvoltarea elementelor de productivitate;

8. reglarea corespunzătoare a echipamentelor folosite și acordarea atenției la uniformitatea de aplicare, permite creșterea și dezvoltarea uniformă a culturii.

Ecoschemele vizează reducerea cantității de inputuri de proveniență naturală sau antropică pentru obținerea acelorași recolte motivate economic, calitativ şi cantitativ.

CORECŢII SUPLIMENTARE DE AZOT

În afară de planta premergătoare, indicele azot, gunoi de grajd, pentru azot sunt importante și unele corecții determinate de abaterile față de normal, în plus sau în minus, a cantității de precipitații. La abaterile în minus pe perioada septembrie – februarie, se apreciază o reducere a cantității de azot cu 3 kg/ha pentru fiecare 10 mm deficit și invers, se adaugă 3 kg N/ha pentru fiecare 10 mm peste normalul de precipitaţii. Se poate ajunge, după un an secetos la planta premergătoare, la o reducere de 30 kg/ha!

Semănatul și fertilizarea corectivă cu azot a grâului de toamnă dau rezultate dacă le faci bine și la momentul optim. Click AICI şi află cum!

un articol de

IOAN BORCEAN