Asocierea fermierilor continuă să fie un subiect sensibil în agricultura românească, în ciuda avantajelor evidente pe care le oferă. Iosif Colţea vorbeşte deschis despre această realitate şi despre dificultăţile întâmpinate în încercarea de a construi o cooperativă funcţională.

În opinia sa, reticenţa fermierilor are rădăcini adânci în trecut. „Moştenirea perioadei comuniste încă îşi pune amprenta asupra mentalităţii din mediul rural, unde mulţi producători preferă să rămână independenţi, evitând orice formă de asociere. Neîncrederea şi teama de a pierde controlul asupra propriei activităţi sunt încă prezente, iar acest lucru încetineşte dezvoltarea unor structuri colective puternice”, consideră Colţea.

De la iniţiativă la realitate: cooperativa „Ruris Amator”

În ciuda acestor obstacole, crescătorul de vaci pentru lapte din localitatea Iarăş, comuna Hăghig (judeţul Covasna), a făcut pasul spre asociere şi a pus bazele cooperativei agricole „Ruris Amator”. Înfiinţată în urmă cu aproximativ cinci ani, organizaţia a pornit la drum cu doar şase membri, ajungând în prezent la 22 de fermieri.

Numele cooperativei are o semnificaţie aparte, fiind inspirat din latină şi tradus ca „iubitor de ţară”, în contrast cu expresia „Urbis Amator” – iubitor de oraş. Dincolo de simbolistică, cooperativa a devenit un instrument concret de dezvoltare pentru membrii săi.

Citeşte şi:
3 milioane de euro pentru 5.000 de litri de lapte pe zi

Unul dintre cele mai importante rezultate ale acestei asocieri a fost accesarea unui proiect european în valoare de 1,8 milioane de euro. „Datorită numărului mare de membri, cooperativa a obţinut un punctaj favorabil şi o finanţare de 90%, ceea ce a permis achiziţionarea de utilaje moderne, puse la dispoziţia tuturor fermierilor implicaţi”, ne-a declarat Iosif Colţea.

Greutăţile din spatele asocierii

Drumul nu a fost însă unul uşor. Potrivit fermierului covăsnean, convingerea altor producători să se alăture cooperativei a fost un proces dificil. „Lipsa de încredere şi temerile legate de obligaţiile impuse de statutul de membru au reprezentat principalele piedici”, a ţinut să menţioneze acesta.

Una dintre condiţiile care îi descurajează pe mulţi este obligativitatea ca cel puţin 50% din producţie să fie valorificată prin cooperativă. „Deşi această regulă poate aduce avantaje economice, mulţi fermieri o percep ca pe o restricţie, preferând să îşi păstreze libertatea de a vinde individual”, constată Colţea.

În acelaşi timp, spune el, mentalitatea joacă un rol esenţial. Dacă fermierii mai în vârstă sunt în general reticenţi, tinerii care intră în agricultură sunt mult mai deschişi către colaborare şi înţeleg beneficiile pe termen lung ale asocierii.

Paradoxul pieţei: când unitatea nu este dorită

Un aspect mai puţin discutat, dar extrem de relevant, este relaţia cu procesatorii. Iosif Colţea povesteşte că a încercat să iniţieze o asociere între mai multe ferme dotate cu sisteme de muls robotizat, pentru a livra lapte la standarde europene către un procesator.

Surprinzător, iniţiativa nu a avut succes. Procesatorii nu au fost interesaţi de un contract care să implice un volum mare de lapte provenit dintr-o singură structură organizată. În opinia fermierului, această situaţie reflectă un dezechilibru de putere în piaţă, unde fragmentarea producătorilor avantajează cumpărătorii, care pot negocia mai uşor preţurile.

Asocierea, cheia unui viitor mai stabil

Chiar dacă procesul este anevoios, Iosif Colţea rămâne convins că asocierea este esenţială pentru viitorul agriculturii româneşti. „Beneficiile sunt evidente, de la accesul la finanţare şi reducerea costurilor, până la creşterea puterii de negociere”, afirmă acesta.

Pentru ca acest model să se extindă, este nevoie însă de o schimbare de mentalitate, dar şi de un context economic care să încurajeze cooperarea, nu fragmentarea. Până atunci, iniţiative precum „Ruris Amator” demonstrează că, în ciuda dificultăţilor, asocierea poate deveni o soluţie reală pentru fermierii care îşi doresc stabilitate şi dezvoltare pe termen lung.