Mulți oieri își asumă pierderile de miei mergând pe principiul ”Decât doi miei răi, mai bine unul și bun”. Acest concept nu are susținere acolo unde profitul fermei depinde și de numărul mieilor. Cum reducem mortalitatea după fătare?

Numărul mieilor înțărcați pe oaie matcă este un factor determinant al productivității și rentabilității în creșterea ovinelor.

De aceea, salvarea cât mai multor produși după fătare e un obiectiv. Efectul mai pregnant al mortalității mieilor se manifestă în cazul oilor specializate pentru carne, unde singura sursă a profitului depinde de numărul de miei obținuți și de sporul pe care aceștia îl realizează până la sacrificare.

Laptele este valorificat în totalitate de către miei, iar lâna este nesemnificativă în economia venitului.

Mieii abandonați pot forma o nouă turmă

Majoritatea crescătorilor, care aplică sistemul extensiv de creștere a oilor, își asumă pierderile de miei mergând pe principiul: ”Decât doi miei răi, mai bine unul și bun”. Acest concept nu are susținere acolo unde profitul fermei depinde și de numărul produșilor.

O oaie fată, în mod obișnuit, un miel pe an și, în funcție de prolificitate și de pregătirea mamei, doi și chiar trei. Dacă dă Dumnezeu mai mulți într-un an, de ce să așteptăm câțiva ani ca să-i obținem? Ei vin într-un singur an și trebuie să salvăm cât mai mulți.

Într-adevăr, sezonul fătărilor este perioada din an cea mai grea și mai solicitantă, iar acolo unde nu există forță de muncă, este cu atât mai greu. Crescătorii nu dispun de timpul necesar ca să îngrijească mieii cu probleme. În acest caz, implicarea membrilor familiei alături de cioban ar fi salutară.

Cunosc crescători care și-au făcut turme de oi din creșterea mieilor abandonați. De ce să nu îi ținem și să-i creștem noi dacă tot îi avem! Analizați cauzele abandonului și remediați problema. Soluții se găsesc, dar nimic nu se poate fără investiții.

 Ce facem dacă oile nu au suficient lapte?

Ajungem la principala problemă, și anume la producția de lapte a oilor. Cea mai mare mortalitate se înregistrează la mieii care nu beneficiază de lapte suficient după fătare.

Ba sunt oi la prima fătare, ba sunt oi bătrâne, dar sunt și oi „în putere” cu o producție mică de lapte. Acestea abia dacă au lapte pentru un singur miel, nici vorbă pentru doi. Trebuie să facem ceva:

1. Pornind de la reforma oilor care nu sunt productive,
2. Până la alăptarea cu înlocuitor de lapte, aplicând tehnologii moderne, și, de ce nu,
3. Schimbarea rasei cu una care are lapte suficient pentru doi miei. Știu, sunt crescători care au prins drag de rasa de ovine pe care o cresc și nu vor să o schimbe. Foarte bine, dar și ei pot să facă o selecție mai riguroasă a oilor în funcție de producția de lapte, eliminând exemplarele foarte slab productive, sau să țină pasul cu tehnologia de alăptare artificială. Este o investiție inițială, dar care aduce și multe beneficii.

Accent pe prolificitate

Prolificitatea oilor poate fi crescută prin căi care ne stau la îndemână. Rasele de carne sunt “programate” genetic să fete doi miei. Chiar dacă nu au o perioadă lungă de lactație, au suficient lapte cât să crească doi miei. Crescătorii din vestul Europei aplică încrucișarea într-o primă fază cu o rasă prolifică, iar femelele obținute le montează cu berbeci de carne.

Am vizitat ferme de ovine pentru carne din Europa și din Marea Britanie unde crescătorii nu urmăresc decât să mărească prolificitatea și să salveze cât mai mulți miei. Probabil afirmați că la bogați e mai ușor. Nu, și ei au fost obligați să investească în tehnologii moderne și să se orienteze spre rase a căror creștere le aduce profit. Iar pentru a crește venitul, trebuie să dețină marfă (miei) multă.

O rată a mortalității de 15% față de obiectivul de 3%

Rata mortalității mieilor în perioada de alăptare este ridicată, de 15%, și încă nu ne apropiem de obiectivul pretențios de 3%. Prima zi este cea mai critică. Până la 50% din mortalitatea mieilor în perioada premergătoare înțărcării are loc în prima zi.

În Franța, cele mai multe mortalități au avut loc înainte sau la naștere (43%), de la naștere până la 24 de ore (15%) și de la 24 la 72 de ore (16%).

CITEȘTE ȘI: Un om, o stână, o lume întreagă! Ion Mondoc: Când se crapă zăpada, știi că vin mieii. Când se lasă ceața, e vremea de muls. Așa trece timpul la noi, după rânduiala lui Dumnezeu

Cauze ale pierderii mieilor după fătare

Fermierii irlandezi au perceput greutatea la naștere a mieilor și bolile, respectiv infecțiile, ca fiind primele trei cauze principale ale mortalității mieilor.

Există mai mulți factori de risc care o influențează:

Greutatea la naștere a mieilor este un factor important, care poate fi influențat de hrănirea oilor înainte de fătare.

• Greutatea mare la naștere poate duce la distocii (fătări grele) și la o lipsă severă de oxigen în timpul fătării. Leziunile cerebrale hipoxice afectează comportamentul mieilor, care nu sunt capabili să stea în picioare, să sugă sau să vocalizeze.
• Greutatea mică și viabilitatea scăzută sunt cauzate, în principal, de hrănirea deficitară a oilor gestante.

Hipotermia. Imediat după naștere, mieii se confruntă cu temperaturi scăzute. Mieii nou-născuți își mențin temperatura corpului utilizând rezervele de energie din grăsimea corporală, laptele ingerat și crescând activitatea musculară prin tremurat.

Hipotermia mieilor trebuie prevenită prin asigurarea de adăposturi călduroase, izolare și reducerea dimensiunii grupului. Uscați și încălziți mielul, dacă este cazul, după care vă asigurați că ingeră colostru, care asigură suportul nutritiv și imunizarea pasivă.

Bolile. Gestionarea igienei, rutinele de vaccinare și adăpostirea influențează enorm riscul de boli infecțioase. Mieii cruzi sunt expuși la microorganisme patogene imediat după naștere. Dacă presiunea agenților patogeni este ridicată și aportul de colostru este inadecvat, riscul de dezvoltare a mai multor boli este mai mare.

Diareea este cel mai frecvent simptom clinic la mieii nou-născuți care mor și poate fi asociată cu un eșec al transferului imunității pasive.

Produsele din drojdie pot contribui la dezvoltarea timpurie a unui intestin funcțional, pregătit să facă față agenților patogeni.

Mieii trebuie să ingereze cel puțin 50 ml de colostru/kg greutate corporală în primele 18 ore după naștere, dar la temperaturi scăzute această cantitate poate crește până la 280 ml/kg.

un articol de SORIN-OCTAVIAN VOIA

USV Timișoara/ACO Păstorul Crișana Arad