Conform reglementărilor de mediu, îngrăşămintele pot fi clasificate şi după „amprenta de carbon”, respectiv tehnologia de producere a acestora, clasică sau „low-carbon”. De cele mai multe ori, locul de producere, adică originea acestor îngrăşăminte este principalul criteriu de apreciere a îngrăşămintelor „low-carbon”.

Îngrășămintele „low-carbon” = amprentă redusă de carbon

Producerea îngrăşămintelor de sinteză (chimice) necesită un consum uriaş de energie şi implică o mare amprentă de carbon. Atât din cauza costurilor, cât şi a noilor reglementări, în prezent producătorii se orientează spre îngrăşămintele cu conținut scăzut de carbon.

Este binecunoscut faptul că există diferențe semnificative între amprenta de carbon a îngrășămintelor chimice produse prin tehnologia clasică şi cele „low-carbon”, iar locul de producţie/originea acestora dau indicaţii asupra acesteia.

Ţara de origine în care este fabricat un îngrășământ chimic poate face o diferență semnificativă. Diferitele tehnologii utilizate pentru fabricare şi tipul de energie utilizat dictează cantitatea emisiilor de carbon, care poate fi dublă sau triplă.

Datele oficiale arată că îngrășămintele produse în Europa au cel mai mic nivel al emisiilor de carbon, circa 3,42 kg CO2e/kg de azot de amoniu (hidrogen gri – produs din gaze naturale prin reformare cu abur), comparativ cu 7,23 kg pentru Rusia și 10,45 kg pentru China (hidrogen brun).

Altfel de îngrășăminte „verzi”

Datorită noilor tehnologii de producţie, îngrășămintele produse din „hidrogen verde” au o amprentă de carbon și mai mică, astfel că o aplicare standard de 200 kg/ha de îngrășământ cu azot sub formă de azotat de calciu și amoniu are doar 20% din amprenta de carbon a aceluiaşi produs din 2009. „Hidrogenul verde” este separat din apă prin hidroliză, folosind energie din surse regenerabile.

Un avantaj cheie al îngrășămintelor minerale anorganice „verzi” (sau „low-carbon”) este acela că au aceeaşi compoziţie ca şi îngrășămintele minerale clasice.

Partea mai puțin convenabilă a îngrăşămintelor „low-carbon”

În acelaşi timp, disponibilitatea redusă a energiei regenerabile, costul și tehnologia pentru a produce la scară largă îngrăşăminte „verzi” (low-carbon) reprezintă o provocare. Costul lor mai ridicat ar putea fi compensat parţial prin păstrarea de către fermieri a dreptului de proprietate asupra carbonului și vânzarea de credite de carbon.

Cum alegem îngrăşămintele potrivite?

Alegerea îngrășământului potrivit pentru fiecare cultură depinde de tipul de substrat, de nevoile nutriționale ale plantelor și de sensibilitatea culturii, precum și de modul de aplicare.

Îngrășămintele minerale (chimice) se deosebesc de cele organice (naturale) atât prin compoziția și funcțiile lor în ceea ce priveşte beneficiile agronomice şi pentru mediu, cât şi prin costuri.

Aplicarea combinată de îngrășăminte organice şi minerale asigură o livrare rapidă de nutrienți şi îmbunătățirea sănătăţii şi a structurii solului pe termen lung, reducând dependența de substanțele sintetice pure şi promovând practici sustenabile.

Citeşte şi: Andrei Ciocoiu: Fertilizarea cu azot nu aduce doar beneficii. Cum faci profit la prășitoare într-un an agricol secetos?

Îngrășămintele organice – prietenoase cu mediul, dar au acțiune lentă și sunt mai costisitoare

Principalele avantaje ale utilizării îngrăşămintelor organice constau în îmbunătățirea sănătătăţii solului, susţinerea „vieţii” (mucegaiuri, insecte, viermi şi alte organisme) din sol, un risc minim de „arsuri” ale plantelor şi, indirect, creşterea rezistenței lor la dăunători, virusuri și la boli.

Pe termen lung, îngrăşămintele naturale au efecte benefice asupra fertilităţii şi structurii solului. În acelaşi timp, concentraţia mai mică de nutrienţi face ca rezultatele benefice ale aplicării îngrăşămintelor organice să apară mai lent în timp. De asemenea, îngrăşămintele naturale sunt mai puțin disponibile, uneori mai costisitoare şi mai greu de aplicat.

Îngrăşămintele minerale – disponibilitate rapidă, efect maxim

Fabricate în urma unui proces chimic, îngrășămintele minerale nu sunt constituite în întregime pe bază de materiale naturale. Cu toate acestea, substanţele care pot fi găsite în aceste îngrășăminte există şi în mediul natural.

Deoarece procesul de producţie oferă posibilitatea dozării concentraţiei şi a proporției optime a principalelor elemente (NPK – azot, fosfor și potasiu), precum şi a microelementelor, aceste îngrăşăminte oferă cantități mari de nutrienți, uşor şi rapid absorbiţi de plante, fără a fi necesară nicio conversie.

• Principalele avantaje ale îngrășămintelor sintetice chimice sunt date de controlul precis asupra raporturilor de nutrienți (concentraţie), în acord cu schema de fertilizare, precum şi acțiunea rapidă, ideală pentru nevoile imediate ale culturilor. În plus, aceste îngrășăminte sunt ușor solubile și absorbţia lor nu depinde de mediul viu al solului.
• Dezavantajele vizează riscul ridicat de ardere a plantelor în cazul supradozării, potențialul de poluare a mediului prin levigare, acumularea de sodiu, scăderea pH-lui şi efectul dăunător asupra microorganismelor din sol.

Îngrăşăminte organice vs. Ingrăşăminte chimice

1. Conținutul și disponibilitatea nutrienților

• Îngrășămintele chimice conțin o cantitate prestabilită de nutrienți disponibili imediat pentru a fi absorbiți de către plante.
• Îngrășămintele organice sunt descompuse lent, reducând la minimum posibilitatea suprafertilizării.

2. Impactul asupra sănătății solului

• Îngrășămintele organice îmbunătățesc structura solului, capacitatea de reținere a apei, activitatea microbiană şi sustenabilitatea pe termen lung.
• Îngrășămintele chimice vor reduce în cele din urmă calitatea solului, provocând acumularea de sodiu și scăderea pH-ului, în acelaşi timp cu reducerea biodiversităţii solului atunci când sunt utilizate necorespunzător.

3. Cost și accesibilitate

• Îngrășămintele chimice sunt mai ușor disponibile și au efect imediat, dar costul diferă în funcţie de sursa de aprovizionare.
• La nivel local este posibil să existe surse de îngrăşăminte organice, dar costurile de aplicare sunt mari şi efectul e întârziat.

Citeşte şi: Dimitrie Muscă: O singură fertilizare, de 50 de ani fac aşa, este mai economică.

Piaţa îngrăşămintelor „low-carbon”

Piața globală a îngrășămintelor cu conținut scăzut de carbon a fost evaluată la 3,433 miliarde dolari în 2024 şi se extinde – datorită standardelor de sustenabilitate – cu o rată de creștere anuală de 5,8%, urmând să ajungă la 6,033 miliarde USD în 2034.

Piaţa îngrăşămintelor „low-carbon” din America de Nord aveau o cotă de piaţă de 27,7% în 2024 şi o rată anuală compusă (CAGR) de 6,1% – estimată pentru perioada 2024-2034, iar în Asia de Est, o cotă de piață de 21,4%, în 2024.