Creșterea glandei mamare este un factor determinant pentru dezvoltarea capacității producției lactate a scroafelor. Și tot de aceasta depinde și capacitatea scroafelor de a hrăni la nivel de necesar purceii în timpul suptului.

Compoziția țesutului mamar se modifică treptat – ​​între gestația timpurie și cea târzie – de la un conținut ridicat de lipide, la unul ridicat de proteine. Această tranziție este asociată cu concentrații crescânde de hormoni mamogeni din circulația sangvină, cum ar fi estrogenii, relaxina și prolactina.

Dezvoltarea mamară continuă și în timpul lactației

Pe durata lactației, greutatea medie a glandelor mamare accesate de purcei crește liniar cu 57% între zilele 5 și 21 de lactație.

Perioada în care masa totală a glandelor mamare este maximă coincide cu vârful lactației, care se înregistrează între săptămânile doi și patru de la momentul fătării. Pe de altă parte, paritatea – sau la a câta fătare a ajuns scroafa – poate afecta dezvoltarea mamară în timpul lactației, scroafele primipare prezentând o dezvoltare absolută superioară scroafelor aflate la a doua sau a treia lactație.

Trebuie menționat și faptul că glandele mamare accesate de purcei la supt suferă schimbări drastice în primele șapte zile de la înțărcare, modificări semnificative apărând chiar și la două zile după acest moment. Acele glande individuale care nu au fost utilizate de purcei în mod regulat în timpul lactației suferă o involuție și devin nefuncționale în primele șapte zile după înțărcare.

4 secrete legate de lactația la scroafă

Când devine ireversibilă involuția glandei mamare!

Pe de altă parte, involuția glandelor mamare care nu sunt accesate de către purcei la supt este reversibilă în termen de 24 de ore. Cu toate acestea, chiar dacă este reversibilă, dacă o glandă este utilizată de purcei mai puțin în primele 24 de ore de la fătare, aceasta va avea o producție de lapte redusă pe toată durata rămasă a lactației. Însă involuția devine ireversibilă după trei zile în acele glande care nu au fost supte de către purcei.

Evident că acele glande care sunt supte constant de purcei în timpul lactației devin mai mari decât cele care nu sunt accesate până la sfârșitul involuției mamare, fapt ce sugerează faptul că în următoarea lactație primele vor avea o mai mare capacitate de a dezvolta țesut mamar lactogen. Cercetările au demonstrat și că, dimpotrivă, glandele mamare neutilizate în prima lactație vor produce cantități de lapte mult mai mici în următoarele.

Producția lactată la scroafe

După fătare, derularea fiecărei alăptări poate fi împărțită în cinci etape: inițierea, masajul pre-ejecției lactate, ejecția laptelui, masajul post-ejecției lactate și sfârșitul reprizei de alăptare. La început, scroafa inițiază de obicei alăptarea prin vocalizări (grohăituri), care este urmată de adunarea purceilor la supt pentru masajul pre-ejecție, ce durează până la trei minute.

Acest masaj declanșează eliberarea laptelui de către scroafă, ejecția propriu-zisă a laptelui durând până în 20 de secunde, fiind urmată de masajul post-ejecție, care durează câteva minute.

În primele zile după fătare, producția de lapte depășește de regulă nevoile purceilor, iar majoritatea (>85%) sesiunilor de alăptare sunt inițiate de scroafă și finalizate de către purcei. Când producția de lapte nu mai acoperă cerințele purceilor (săptămânile trei până la patru de lactație), majoritatea sesiunilor de alăptare sunt inițiate de către purcei și oprite de scroafă.

Scroafele încheie repriza de alăptare îndepărtându-se de purcei sau limitând accesul acestora la mameloane prin poziționarea corpului.

Atât durata, cât și intensitatea stimulării mameloanelor de către fiecare dintre purcei influențează producția de lapte în primele trei zile de lactație, pe când frecvența alăptării afectează creșterea în greutate a purceilor. Acesta este motivul pentru care este de dorit ca fiecare scroafă să alăpteze un număr de purcei cel puțin egal cu cel al glandelor mamare funcționale disponibile.

Cuiburile de dimensiuni mari și capacitatea de alăptare a scroafei

Selecția genetică pentru hiperprolificitate a condus la scroafele moderne actuale care produc loturi de purcei numeroase. Acest fapt a declanșat situații în care apare adesea un surplus de purcei, în raport cu capacitatea de alăptare a scroafei, respectiv numărului de sfârcuri funcționale.

Mai mult, aceste loturi sunt caracterizate printr-o mortalitate mai mare a purceilor, o variație mai mare a greutății la naștere și o proporție relativ mare de purcei cu greutate mică la fătare. În consecință, un procent mare de scroafe ajunge să fie folosit ca scroafe doici, iar mulți purcei nu reușesc să aibă un aport adecvat de lapte pentru a-și atinge potențialul maxim de creștere.

Ce e de făcut în cazul loturilor de purcei numeroase?

În aceste condiții, utilizarea scroafelor doici și suplimentarea accesului purceilor la înlocuitori de lapte sunt situații frecvente în fermele actuale. Deși înlocuitorii de lapte pot fi utili pentru a asigura o nutriție adecvată a purceilor, în special în cazul celor mai mari din cuib, aceștia nu reproduc pe deplin beneficiile laptelui matern.

În plus, este bine cunoscut faptul că laptele de scroafă diferă în ceea ce privește compoziția nutrițională în comparație cu laptele de vacă. Or, este cunoscut faptul că înlocuitorii de lapte conțin adesea lapte de vacă și ingrediente derivate din plante, care au un conținut mai mic de grăsimi și concentrații mai mari de lactoză și proteine, ​​care nu se regăsesc în laptele de scroafă natural.

Deși înlocuitorii de lapte pot fi necesari în etapele ulterioare ale lactației pentru a suplimenta cerințele purceilor atunci când producția de lapte a scroafei nu mai satisface nevoile acestora, utilizarea lor trebuie planificată cu atenție pentru a se evita compromiterea dezvoltării glandelor mamare ale scroafelor – mai ales a celor tinere – datorită sațietății pe care aceste produse o induc.

EFECTELE ASUPRA COMPORTAMENTULUI PURCEILOR

Un alt aspect interesant și inovator evidențiat de unele cercetări recente a fost descoperirea faptului că utilizarea sau neutilizarea sfârcurilor scroafelor aflate la prima lactație a afectat comportamentul purceilor în timpul următoarei lactații.

Astfel, în a treia zi de lactație, purceii care au supt din glandele neutilizate anterior au prezentat un comportament agresiv crescut, faze post-ejecție lactate mai lungi și o incidență mai mare a alăptărilor ratate, comparativ cu purceii care au avut acces la sfârcurile folosite în lactația anterioară.

Aceste comportamente indică faptul că purceii din prima categorie sunt mai nerăbdători să obțină laptele, reflectând probabil o insuficientă producție lactată a glandelor neutilizate în lactația precedentă.