Un raport publicat recent de Institutul Naţional de Cercetare pentru Agricultură, Alimentaţie şi Mediu (INRAE) din Franţa arată că, deşi există progrese în dezvoltarea alternativelor la neonicotinoide, tranziţia este departe de a fi finalizată.
Concluziile cercetătorilor francezi confirmă ceea ce fermierii români susţin de ani de zile: în lipsa unor soluţii eficiente, interzicerea totală a acestor insecticide pune în pericol competitivitatea şi productivitatea unor sectoare întregi.
Studiul INRAE, realizat de 16 experţi şi bazat pe observaţii din teren, analizează şase filiere vegetale şi oferă o imagine realistă asupra stadiului actual al tranziţiei către soluţii de protecţie mai „verzi”. Concluzia principală – nicio soluţie universală şi complet eficientă nu există încă. „Deşi unele alternative biologice sau tehnologice arată rezultate promiţătoare, eficienţa lor rămâne variabilă, costurile sunt ridicate, iar riscurile economice persistă”, susţin cercetătorii francezi.
Cazul sfeclei de zahăr – un exemplu cu ecou şi în România
Raportul acordă o atenţie deosebită sectorului sfeclei de zahăr, care este dependent de utilizarea acetamipridului pentru combaterea afidelor, principalii vectori de transmitere a virusurilor care provoaca îngălbenirea sfeclei – un agent patogen care poate genera pierderi de producţie de până la 50% în anii cu presiune mare de infecţie.
În absenţa tratamentelor pe bază de neonicotinoide, producţiile franceze au scăzut semnificativ, situaţie similară cu cea semnalată de cultivatorii români în ultimii ani. „Alternativa biologică există doar parţial, iar eficienţa ei este încă incertă în condiţii de presiune ridicată a dăunătorilor”, notează experţii. Această constatare pune într-o nouă lumină deciziile politice europene, care nu ţin întotdeauna cont de specificul agronomic şi climatic al statelor membre.
În România, unde ferestrele de tratament sunt scurte, iar dăunătorii beneficiază de ierni tot mai blânde şi primăveri timpurii, lipsa unor substanţe eficiente pentru tratarea seminţelor a condus la pierderi economice semnificative. Situaţia culturilor de floarea-soarelui şi porumb, afectate de Tanymecus şi alte specii invazive, confirmă această realitate.
Fermierii francezi şi români, în aceeaşi barcă
Raportul INRAE arată că fiecare filieră agricolă se află într-un proces de adaptare, dar tranziţia este „incompletă” şi „fragilă”. Chiar şi în Franţa, unde sistemele de cercetare şi sprijin public sunt mult mai dezvoltate decât în Europa de Est, eforturile nu sunt suficiente pentru a asigura o protecţie eficientă fără neonicotinoide. În acest context, România are argumente solide pentru a cere o abordare diferenţiată la nivel european.
INRAE: cheia succesului stă în combaterea integrată
Cercetătorii francezi subliniază că protecţia integrată a culturilor trebuie să combine toate mijloacele disponibile – biologice, chimice, agrotehnice şi digitale. Raportul insistă asupra rolului prevenţiei, al supravegherii constante şi al dezvoltării unor produse de biocontrol mai eficiente, dar atrage atenţia că aceste instrumente „nu pot fi puse în practică peste noapte”.
„Tranziţia spre metode durabile trebuie însoţită de politici publice consistente şi de instrumente de asigurare care să reducă riscul pierderilor de recoltă”, se arată în concluzia documentului. Raportul INRAE nu oferă un verdict definitiv, ci o dovadă ştiinţifică că tranziţia ecologică are nevoie de timp, finanţare şi realism – exact ceea ce cer şi agricultorii români.
