Alături de lucrările solului şi de programele de fertilizare şi protecţie a plantelor, și densitatea/norma de semănat la grâu a suferit adaptări semnificative în ultimii ani.

Capacitatea de înfrăţire este o caracteristică genetică a soiurilor de grâu, dar numărul de fraţi şi mai ales „supravieţuirea”, ajungerea la maturitate şi formarea spicului este puternic dependentă de condiţiile esenţiale de mediu, adică rezerva de apă şi temperatură.

Lipsa precipitaţiilor şi a umidităţii din sol a făcut ca cea mai frecventă şi susţinută modificare a tehnologiilor de cultură să includă reducerea densităţii plantelor raportat la unitatea de suprafaţă. Astfel, atât la rapiţă, cât şi la porumb, grâu şi alte culturi, specialiştii şi fermierii sunt de acord că o reducere a densităţii poate conduce la o creştere a suprafeţei de nutriţie per plantă şi, în final, la o creştere a producţiei.

Factori decisivi în calculul normei de semănat

Aşa cum se ştie, norma de semănat se stabileşte în funcţie de densitatea finală dorită de plante (plante/mp) şi luând în calcul masa a o mie de boabe (MMB, g), germinaţia (%) şi puritatea seminţelor. În tehnologia clasică, la grâu, norma de semănat variază între 160 și 220 kg/ha, ceea ce echivalează cu cca. 350-420 boabe germinabile/mp. În calculul normei de semănat se iau în considerare mai mulţi factori, inclusiv data/epoca semănatului, gradul de pregătire a solului, rezerva de umiditate din sol şi, desigur, soiul utilizat.

Tehnologia Buzdugan vs. tehnologia Muscă

În ultimii ani, la grâu au devenit tot mai cunoscute şi discutate două tehnologii care generic poartă numele celor doi fermieri binecunoscuţi: Buzdugan şi Muscă.

• „Tehnologia Buzdugan” este cea clasică, în care se recomandă o densitate mai mică de plante pe metru pătrat şi mizează foarte mult pe numărul de fraţi: cca. 350 boabe germinabile/mp, iar dacă socotim cel puţin un „frate” pe fiecare plantă se ajunge la cca. 700 spice/mp. Un spic normal dezvoltat de grâu poate să ajungă la o greutate de 1,5-2 g. În cazul în care avem o densitate mai mare, de 800 sau chiar 900 de spice/mp, atunci şi greutatea medie/spic scade până la circa 1g.
• „Tehnologia Muscă”, cunoscută şi drept „bobul și spicul” se bazează pe o cantitate mai mare de sămânţă/ha, de până la 300 kg/ha, în funcţie de MMB, ceea ce înseamnă cca. 700-800 de boabe germinabile, respectiv de plante pe metru pătrat, care, datorită densităţii mari, vor dezvolta un număr redus de fraţi.

Citeşte şi: Dimitrie Muscă: Cheltuielile la grâu sunt 6500lei/ha, iar anul ăsta a fost „bobul şi spicul”

Potențialul solului și producția țintă

„Fiecare fermier trebuie să se adapteze, deoarece ştie terenul, ce poate şi ce producție vrea să facă. Chiar dacă vrem numai producții de minim 8-9 tone de grâu/ha, foarte important este să luăm în calcul ceea ce poate da pământul şi ceea ce scoatem din el în fiecare an. Din experienţa noastră, o densitate de cca. 500 boabe germinabile/mp ne asigură o producţie acceptabilă. Pentru aceasta, noi „nu sărim calul” şi urmărim atent cheltuielile. Nu doar azotul, fosforul şi potasiul sunt esenţiale, cel puţin la fel de important este pH-ul solului, calciul şi conţinutul de substanţe organice din sol. Raportat la resurse şi la ceea ce ne dorim, trebuie să calculăm şi norma de semănat şi planul de fertilizare”, spune Marian Horgoş, expert tehnic Cooperativa Banat Agro Vest.

Marian Horgoş: ”urmărim să avem 500 boabe germinabile/ha”

În funcţie de fiecare soi, „membrii Cooperativei Banat Agro Vest folosesc o normă de semănat la grâu de cca. 220 kg/ha”, ne-a declarat expertul tehnic.

„Sunt soiuri la care mergem chiar cu 160-180 kg/ha, dacă au o înfrățire bună și un MMB mic. La fel cum sunt zone şi fermieri unde norma de semănat creşte până la 250 kg/ha. În general, urmărim să avem cca. 500 boabe germinabile/mp. Dar, dacă nu ne încadrăm în perioada calendaristică optimă, atunci creştem şi cantitatea de sămânţă cu cca. 10% pentru fiecare săptămână de întârziere în campania de semănat”, a specificat Marian Horgoş.

La această densitate de cca. 500 plante/mp, anul agricol trecut în cultura de grâu au fost cca. 700-750 spice/mp, ceea ce înseamnă că, în medie, cam jumătate dintre plante au avut câte un frate.

Cei 30 de membri ai Cooperativei Banat Vest Agro lucrează cca. 16.000 hectare de teren, iar anul agricol trecut au avut în cultură peste 6100 ha cu grâu şi o producţie medie de peste 6 tone/ha.

Citeşte şi: Marian Horgoş: Nu putem controla preţurile, dar putem reduce cheltuielile. Apa rezolvă 90% din problemele din agricultură. Dacă ai apă ești un inginer agronom foarte bun, dacă nu…”

Marian Horgoş: fermierii testează sămânța

În ultimii ani, cele mai folosite soiuri de către membrii Cooperativei au fost: Alcantara, Avenue, Absalon (Limagrain), Centurion, Tika Taka, Tarroca (Saaten Union), Propulso (RAGT) și Celebrity și Basilio. „Noi ne producem sămânța fiecare. Când apare un soi nou, cumpărăm sămânţă categoria Bază, 500-1000 kg, și îl împărţim la 5-7 fermieri din zone diferite. Vedem care soi merge mai bine şi diferenţele de producţie. Poate un soi într-o zonă merge, poate altul nu și aşa fiecare îşi alege sămânţa”, ne-a spus Marian Horgoş.

Semănat devreme, risc mare de atac al dăunătorilor

În aceast an agricol, pentru grâu, Adrian Iacob are alocate în jur de 450-500 de hectare, în funcție de cum se va prezenta vremea în momentul semănatului. De regulă, fermierul începe campania de semănat după data de 20-25 septembrie. „Urmărim îndeaproape evoluția vremii, ca să nu ajungem în situația în care ploile, pe care le așteptăm cu toții toamna, să ne încurce campania de semănat. Totodată, nici nu vrem să intrăm foarte rapid, pentru că având o mulțime de restricții și o grămadă de produse pentru protecţia plantelor ieşite din uz, pe care nu mai avem voie să le folosim, aici mă refer la insecticidele sistemice pe bază de imidacloprid, un semănat timpuriu ne poate provoca pagube destul de însemnate din partea insectelor”, ne-a declarat Adrian Iacob.

În toamna anului trecut, în toată zona de vest „a fost un atac foarte puternic de pureci şi de afide, mai ales la rapiță”. La grâu am avut un atac de musca cerealelor și am fost nevoiți să intrăm de mai multe ori cu insecticide de contact. Din păcate, nu mai avem voie să folosim produsele consacrate și care ne ofereau liniște”, ne-a spus Adrian Iacob.

Adrian Iacob: „ne bazăm doar pe planta mamă”

În ceea ce priveşte norma de semănat, Adrian Iacob urmăreşte să semene „în jur de 600 boabe germinabile/mp”. Aceasta se traduce „într-o normă de semănat destul de mare, raportat la ceea ce ne recomandă deținătorii soiurilor. Însă, din experiența noastră, nu întotdeauna frații ajung la maturitate din cauza condițiilor meteo în general: primăveri secetoase şi precipitații puține. Și atunci ne bazăm pentru realizarea producției strict pe planta mamă”, a precizat fermierul.

Urmând această strategie, în anul agricol trecut Adrian Iacob a ajuns la o densitate finală a culturii de grâu de 700 până la 800 de spice pe metru pătrat: „Am găsit plante care au lăsat frații, au rămas mici, nu au fructificat, nu au înspicat, pentru că am avut arşiţa de la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie și n-au mai făcut boabe. Deși frații erau prezenți până în momentul ăla şi au consumat resursele”.

„Frații nu ajung întotdeauna la maturitate din cauza condițiilor meteo în general: primăveri secetoase şi precipitații puține. Și atunci ne bazăm pentru realizarea producției strict pe planta mamă” – Adrian Iacob, fermier în jud. Timiș.

Genetică adaptată fermei

Fermierul cultivă doar soiuri străine de grâu. „Cultivăm doar soiuri străine, franţuzeşti, pentru că sunt soiurile care s-au adaptat cel mai bine la noi pe zonă și care ne dau satisfacția cea mai mare. Avem o bună experiență cu soiuri furnizate în principal de la Lidea și RAGT. În fiecare an testăm mai multe soiuri și facem o selecție a soiurilor care intră evident în cultură la noi în fermă, aşa că n-aş putea să fac o recomandare pentru alţi fermieri”, ne-a declarat Adrian Iacob.

Vasile Târziu: „semănatul târziu și lipsa apei duc la neuniformizare”

Din cauza toamnelor lungi, cu temperaturi ridicate, din ultimii ani, mulţi fermieri au întârziat semănatul cerealelor de iarnă. În această situaţie s-a aflat şi Vasile Târziu, fermier din Cenad, jud. Timiş, care a observat că s-a întâmplat un fenomen în ultimii trei ani: „grâul a vegetat luxuriant în toamnă, ceea ce a favorizat apariţia unor boli şi dăunători”. Prin urmare, în toamna trecută, fermierul a decalat cu 10 zile campania de semănat la grâu, situaţie în care au apărut alte fenomene. „Anul trecut, ploile au venit foarte târziu şi cultura de grâu nu prea a mai înfrățit. După ce a plouat bine pentru rapiță, n-a mai plouat deloc toată luna octombrie, iar grâul semănat mai târziu a avut o răsărire neuniformă şi apoi am avut o cultură neuniformă şi implicit o producție puțin mai mică. De aceea spun că nu este chiar ok să întârzii semănatul, mai bine semeni mai devreme, astfel încât grâul, în situaţia că nu are apă suficientă şi nu are o răsărire uniformă, să aibă timp pentru o dezvoltare normală”, ne-a spus Vasile Târziu.

„Mai bine semeni mai devreme, astfel încât grâul, în situaţia în care nu are apă suficientă şi nu are o răsărire uniformă, să aibă timp pentru o dezvoltare normală” Vasile Târziu – fermier, în jud. Timiș

Citeşte şi: Strip-till, tehnologia care te ajută să semeni mai devreme