Ureea și azotul, pilonii de bază ai fertilizării moderne, se află în centrul unei dinamici tensionate pe piața globală a îngrășămintelor: între scăderea prețurilor generată de cererea slabă și riscul unei noi crize alimentare și industriale provocate de dependența de importuri și instabilitatea geopolitică.

Prețurile îngrășămintelor: între scădere și riscul unei noi crize

Piața globală a îngrășămintelor trece printr-o perioadă de volatilitate accentuată. Prețurile ureei au crescut recent, impulsionate de ultima licitație indiană, însă această „suprataxă” se estompează deja pe principalele piețe internaționale.

În Egipt, prețul de export pentru uree cu livrare în august este de 480 USD/tonă, cu 5 USD mai puțin decât la începutul săptămânii, iar în Orientul Mijlociu prețurile au scăzut cu 10 USD, ajungând la 492,50 USD/tonă. Tendința pare să fie descendentă.

Cumpărători majori, precum SUA, au profitat de licitația Indiei pentru a achiziționa volume importante, provocând o creștere temporară a prețurilor. Cu toate acestea, în Europa și în special în Germania, impactul este redus din cauza cererii slabe și a existenței stocurilor vechi. Cursul euro-dolar, care a urcat de la 1,15 la aproape 1,17, adaugă presiune suplimentară asupra prețurilor de import, scrie Agrarheute.

Fermierii ezită să cumpere

În plan intern, prețurile nu au cunoscut schimbări majore. Ureea este ușor mai scumpă decât la începutul lunii iulie, ajungând în porturile germane la 540 €/tonă, dar cererea fermierilor rămâne redusă. Două motive principale explică această situație: finalizarea recoltelor și prețurile mici la cereale, care reduc rentabilitatea investiției în fertilizanți.

Alți indicatori ai pieței arată o stagnare sau variații minore:

• KAS (azotat de calciu și amoniu): 365 €/tonă – stabil față de sfârșitul lui iulie.
• AHL (soluție lichidă de azotat de amoniu-uree): puțin peste 351 €/tonă – ușor în creștere față de sfârșitul lui iulie.
• Potasiu pentru cereale: 315 €/tonă – ușoară creștere săptămânală, dar scădere față de începutul lui iulie.
• Franța: ureea la 465 €/tonă în portul Rouen, azotatul de amoniu 27% la 364 €/tonă – scădere de 20 € față de sfârșitul lui iulie.

Prețurile gazelor scad, producția europeană devine mai competitivă

O tendință pozitivă pentru producătorii europeni este scăderea prețului gazelor, ceea ce reduce costul fabricării îngrășămintelor. În unele cazuri, prețul gazului a atins cel mai scăzut nivel din ultimul an.

Totuși, impunerea de tarife la import pentru îngrășămintele rusești cu azot, începând cu iulie 2025 (40 €/tonă), ar putea tensiona aprovizionarea.

Amoniacul, între agricultură și securitate. O resursă critică

Amoniacul este una dintre cele mai produse substanțe chimice la nivel global, având utilizări multiple – de la îngrășăminte la refrigeranți și până la fabricarea explozibililor. Aproximativ 80% din amoniacul produs la nivel mondial este transformat în îngrășăminte cu azot, de care depind direct recoltele și securitatea alimentară.

Costurile ridicate ale energiei, războiul din Ucraina și volatilitatea pieței globale au crescut prețurile îngrășămintelor cu 50–70% față de nivelul din 2020–2022. Europa produce doar o parte din necesar, fiind dependentă de importuri din China (25–30% din producția globală), India (8%), Rusia (7%) și SUA (6%).

Vulnerabilitatea Europei

Producătorii europeni sunt dezavantajați față de cei din China, SUA și Rusia, unde energia este mai ieftină. Chiar și în contextul sancțiunilor, UE a continuat să importe 2–4 milioane de tone de amoniac și îngrășăminte azotate din Rusia în fiecare an între 2022–2024, reprezentând 13% din cererea totală.

În 2024, importurile din Rusia au crescut cu 33% față de anul precedent.

Introducerea tarifelor în 2025 ar putea limita dependența, însă există riscul ca importurile să fie redirecționate prin țări terțe, reducând eficiența măsurii.

Prețurile cerealelor scad și în august, în ciuda previziunilor slabe privind recolta. România, lider la exporturi în UE

De la câmp la front. Legătura cu industria de apărare

Amoniacul joacă un rol discret, dar esențial, și în securitatea Europei. Nu este folosit direct ca muniție, ci ca materie primă pentru explozibili și propulsoare, precum nitroceluloza – esențială pentru obuzele de artilerie. Capacitatea europeană actuală (4.500–10.000 tone/an) este insuficientă față de necesarul combinat pentru Ucraina și armatele europene (aproximativ 20.000 tone/an), ceea ce indică un deficit de 10.000–14.000 tone anual.

În iulie, Comisia Europeană a inclus amoniacul pe lista materiilor prime chimice critice, lansând un „Plan de acțiune pentru industria chimică europeană”. Acesta prevede sprijin financiar pentru creșterea producției și reducerea birocrației, cu scopul de a asigura atât securitatea alimentară, cât și capacitatea de apărare.

O piață sub presiune multiplă

Piața îngrășămintelor se află într-un echilibru precar. Pe termen scurt, există factori care împing prețurile în jos: cererea scăzută, stocurile existente și scăderea prețului gazelor. Pe termen mediu și lung însă, tensiunile geopolitice, noile tarife și dependența de importurile de amoniac pot provoca noi scumpiri.

În acest context, fermierii rămân prudenți, preferând să amâne achizițiile. În spatele prețului ureei și al azotului se ascunde însă o miză strategică: accesul la amoniac nu înseamnă doar recolte bogate, ci și securitate militară.

Europa este chemată să își refacă producția internă și să reducă dependența de piețele externe, dacă vrea să fie pregătită atât pentru crizele alimentare, cât și pentru cele de securitate.