Semnal de alarmă! Acum are loc zborul intens al speciei omida fructificațiilor. Larvele nu produc pagube cantitative ridicate la porumb, dar pot contribui la creșterea conținutului de aflatoxine din recoltă!
Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) este o specie polifagă, semnalată la peste 200 de plante gazdă. Pe lângă porumb, larvele se hrănesc pe floarea soarelui, soia, lupin, năut, lucernă, tomate, ardei, tutun, plante ornamentale, etc. Multe specii de buruieni pot fi gazde intermediare pentru H. armigera.
Așa cum îi spune numele, larvele se hrănesc cu muguri, organe florale sau organele de fructificare ale plantelor (la acestea din urmă produc cele mai mari pagube). Dar până pătrund în organele de fructificare, acestea se pot hrăni cu frunzele.
Atenție la Helicoverpa armigera și la aflatoxine!
La porumb adesea vedem orificii pe frunze. Ulterior larvele se hrănesc cu mătasea porumbului și cu boabele, aflate în faza de lapte-ceară, care se găsesc în vârful știuletelui sau în treimea superioară. De cele mai multe ori acestea se pot hrăni și cu boabele aflate în mijlocul știuletelui.
Pagubele cantitative de recoltă produse de omida fructificațiilor sunt, în cele mai multe cazuri, nesemnificative, sub 5-10% când atacul este foarte mare.
Pericolul este altul: pe leziunile produse de larve se pot instala ciupercile, inclusiv cele din genul Aspergillus, iar dacă se depășește limita maximă admisă (LMA) a aflatoxinelor, recolta nu mai poate fi valorificată, caz în care putem vorbi de o pagubă de 100%.
Pagubele sunt direct proporționale cu recoltele
Deci trebuie să ținem aflatoxinele cât mai departe de recolta de porumb. Sau măcar sub limita maximă admisă. În caz contrar, marfa nu se mai acceptă la vânzare.
Imaginați-vă o producție de 10-12 sau chiar 14 tone de porumb la hectar. Aveți o ofertă avantajoasă financiar.
Dacă, în urma analizelor se găsesc aflatoxine peste limita maximă admisă (LMA), recolta nu doar că nu se poate valorifica, dar trebuie și distrusă, iar paguba pentru fermier este maximă, pe termen mediu și lung, chiar faliment.
Evoluția populațiilor în monitorizările INCDA Fundulea
Zborul omizii fructificațiilor a fost monitorizat la INCDA Fundulea în cadrul proiectelor sectoriale ADER 2.2.1 (coordonat de ICDPP, la care am fost partener) și ADER 2.1.5 (la care sunt coordonator).
Dacă în 2020 s-a înregistrat un total de 246 de capturi în capcanele feromonale, iar în anul 2021 – 406 capturi, în 2022 în capcane au fost… 5064 de capturi!
Peste 4100 de capturi s-au înregistrat și în anul 2024, iar în 2023 s-au prins peste 1000 de fluturi.
Cum a ajuns omida fructificațiilor dintr-un dăunător minor al porumbului, în urmă cu 10-15 ani, într-unul dintre cei mai periculoși dăunători ai acestei culturi în prezent?
Explicații ale înmulțirii speciei H. armigera
O posibilă explicație pentru creșterea populației speciei H. armigera constă în evoluția condițiilor climatice.
Temperaturile înregistrate în ultimul deceniu au depășit mediile multianuale în majoritatea lunilor, mai ales iarna, vara sau toamna. Zborul maxim se înregistrează în luna august și în prima parte a lui septembrie. De fapt, este foarte posibil să se suprapună generațiile a II-a și a III-a.
Cine mai tratează porumbul la început de septembrie sau la sfârșit de august?
Asta în condițiile în care și așa mulți fermieri au probleme financiare ca urmare a secetei din anii trecuți sau a prețurilor mici de valorificare, la care se adaugă prețul din ce în ce mai ridicat al inputurilor.
Ca un mare ghinion, sfârșitul verii este foarte călduros, de cele mai multe ori și luna septembrie. Și cu foarte puține precipitații. Adică tocmai condiții foarte bune pentru dăunător, dar și pentru ciupercile din genul Aspergillus, care produc aflatoxine.
În trecut, probleme mari cu aflatoxinele erau în țările din Africa. Se pare că în anumite perioade ale anului vremea de la noi a început să semene cu cea din Africa.
Răspunsul hibrizilor la atac
În cadrul proiectului ADER 2.1.5, am urmărit comportamentul a nouă hibrizi de porumb, atât semitimpurii, cât și semitardivi, la atacul omizii fructificațiilor. În luna septembrie, frecvența atacului era 100%. Adică toți știuleții erau atacați. De asemenea, toți știuleții aveau cel puțin o larvă, unii chiar două.
Tot în cadrul proiectului ADER 2.1.5, am trimis Laboratorului Sanitar-Veterinar și pentru Siguranța Aimentelor (LSVSA) probe din producția celor nouă hibrizi de porumb, pentru analize privind nivelul maxim de aflatoxine totale (suma B1+B2+G1+G2).
S-au constatat depășiri ale limitei maxime admise la aflatoxina B1 la toate variantele experimentale.
În unele cazuri s-a depășit și de câteva sute de ori limita maximă admisă! Un mare semnal de alarmă!
Cum putem limita atacul?
Să amplasăm capcane feromonale în câmp și acestea să fie urmărite zilnic. Știm că vara, larvele acestei specii eclozează la 2-3 zile de la depunerea pontei, în acest stadiu ele fiind foarte sensibile la tratamente. Prin urmare, capcanele entomologice ne pot oferi informații privind sosirea fluturilor în lanul de porumb.
Momentul optim de aplicare a tratamentului este de la depunerea pontei până la primele două zile după eclozarea larvelor.
În literatură se recomandă efectuarea tratamentelor la 3-5 zile de la apariția în capcană a primilor fluturi.
De ce sunt periculoase aflatoxinele?
Aflatoxinele sunt produse ale metabolismului ciupercilor din genul Aspergillus. În urma cercetărilor efectuate, s-a descoperit că acestea pot afecta ficatul și pot cauza cancer hepatic. Există trei tipuri de aflatoxine:
- Aflatoxina tip B, care include aflatoxina B1, este cea mai toxică și cancerigenă aflatoxină!
- Aflatoxina de tip G, care cuprinde aflatoxinele G1 și G2.
- Aflatoxinele de tip M, care includ aflatoxinele M1 și M2, s-au descoperit în urina și laptele animalelor care au fost hrănite cu furaje contaminate cu aflatoxinele de tip B sau G.
Animalele care se hrănesc cu furaje contaminate cu aflatoxine de tip B sau G excretă aflatoxina M, considerată mai puțin toxică.
