Cauzele sunt multiple și nu total elucidate ca mecanism biologic. Ceea ce se consideră a fi cauza principală a manifestării infertilității sezoniere pare a se datora efectului combinat al expunerii femelelor la o durată în de creștere a zilei lumină, cu cel al temperaturilor constant ridicate din perioadele caniculare.

4 elemente comune de risc

Există diferenţe majore de la un individ la altul cu privire la sensibilitatea instalării acestui sindrom. Ceea ce însemnă că problema poate fi și de natură genetică și deci, putem vorbi de „scroafe vulnerabile”, la care se regăsesc câteva elemente comune de risc, cum ar fi:

1. Vârsta înaintată – femele aflate la mai mult de a 6-a fătare;

2. Femelele la care se înregistrează mai mult de 5 zile de la înţărcare la apariţia căldurilor;

3. Femelele care au fost înţărcate mai devreme de 24 de zile de lactaţie;

4. Cele care au înţărcat mai puţin de 8 purcei/ fătare.

Toamna se numără… scroafele problemă!

La fel de interesant e şi faptul că această vulnerabilitate creşte şi se multiplică la scroafele care, din diverse motive, au fost supuse unui regim de furajare şi întreţinere inadecvat în intervalele de timp caniculare, precum şi acolo unde competiţia în boxele comune de gestație, pentru hrană şi apă, este ridicată.

Spre deosebire de scroafe, la scrofiţe, dacă începând cu vârsta de 6 luni se demarează un program de stimulare a instalării pubertăţii (prin prezenţa vierului), apariţia infertilităţii sezoniere şi a efectelor sale negative este mult diminuată. Totuși și la unele dintre acestea, producția de hormoni este perturbată profund, prin urmare nu mai intră în călduri.

Care ar fi cauzele biologice?

Multe studii sugerează câteva motivaţii principale ale apariţiei infertilităţii de toamnă:

• Ovulaţia are loc mai devreme decât cele 21 de zile ale unui ciclu normal;

• Suportul hormonal – progesteronul necesar primelor 3-4 săptămâni de gestaţie este insuficient;

• Calitatea îndoielnică a ovocitelor şi embrionilor produşi în perioadele calde;

• Implantarea unui număr prea mic de embrioni şi, implicit, o cantitate insuficientă de progesteron, necesar susţinerii gestaţiei.

Care sunt implicațiile practice, la nivel de fermă?

Majoritatea fermierilor resimt în buzunarul propriu efectele acestei infertilităţi sezoniere. Cum însă, în cele mai multe cazuri, cel care e zi de zi cu animalele nu este aceeaşi persoană cu cel care plăteşte, ar fi util de cunoscut şi de urmărit principalele semne ale instalării acestui sindrom nefast. Cele mai evidente sunt următoarele:

1. Întârzierea întrării în călduri a scrofiţelor pregătite pentru introducerea în efectivul matcă – această situație conduce la nerealizarea numărului planificat de monte și, prin urmare, de gestații și fătări ulterioare;

2. Creşterea intervalului înţărcare – estru la scroafele multipare, adică multiplicarea numărului de zile neproductive, cu costurile pe care acestea le poartă;

3. Creşterea proporţiei femelelor care nu manifestă deloc căldurile, mai ales în cazul scrofițelor;

4. Înmulţirea numărului de femele „întoarse” în intervalul de 25-35 de zile de la inseminare;

5. Multiplicarea numărului de femele care fată mai puţin de 10 purcei;

6. Înmulțirea semnificativă a avorturilor spontane în intevalul septembrie- noiembrie, cu impact inerent asupra planului de producție.

Ce soluţii avem la îndemână?

Află din Revista FERMA, ediţia 15-30 septembrie 2022! Cumpără revista în format electronic de AICI!

un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca