un articol de
LAVINIA ŞTEF

Într-o fermă cu vaci de lapte performante, pe lângă raţia de bază formată din fibroase şi suculente, este necesară folosirea concentratelor şi a amestecurilor de concentrate (AC), care nu se dau la întâmplare.

CONCENTRATE ADECVATE ÎN 4 PAŞI

Pentru elaborarea unei structuri adecvate de AC pentru vacile de lapte se parcurg patru etape:

1. Stabilirea cerinţelor energetice şi nutritive ale animalului. În funcţie de producţia de lapte, greutatea şi condiţia vacii, a stării fiziologice şi a vârstei, cu ajutorul tabelelor de normare, se evaluează necesarul, care se exprimă în: SU (substanţă uscată), UFL (unitate nutritivă lapte), PDI (proteină digestibilă la nivel intestinal), CB (celuloză brută sau NDF), Ca – calciu, P – fosfor;
2. Stabilirea cantităţilor şi a aportului nutritiv al nutreţurilor, care alcătuiesc raţia de bază (Rb) a fibroaselor, grosierelor şi a suculentelor;
3. Întocmirea structurii propriu-zise a AC în următoarea ordine:
• se stabilesc UFL şi PDI de completat prin concentrate, după relaţia Cc = g PDI/UFL, în funcţie de valorile UFL şi PDI care se acoperă prin concentrate;
• în funcţie de condiţia de calitate a amestecului de concentrate şi componentele furajere, care sunt în fermă sau trebuie procurate, se întocmeşte structura unui AC, echilibrată din punct de vedere energo-proteic;
• se stabileşte cantitatea de AC care trebuie introdusă în raţia furajeră şi care asigură satisfacerea cerinţelor energetice şi nutritive ale animalului.
4. Verificarea raţiei furajere: se confruntă necesarul energetic şi nutritiv al vacii cu valorile asigurate prin furajele care constituie raţia furajeră a animalului. Toate valorile normate trebuie asigurate, cu depăşiri de până la 10% la UFL şi PDI. În continuare se vor stabili şi se vor verifica volumul şi structura raţiei, raportul mineral (Ca/P) şi aportul de caroten.

7 REGULI ÎN ADMINISTRARE

1. Hrănirea vacilor de lapte se realizează de regulă la discreţie, cu aceleaşi cantităţi de nutreţuri suculente şi voluminoase. În schimb, concentratele se stabilesc la fiecare animal în funcţie de producţia de lapte şi de stadiul lactaţiei, precum şi de starea de întreţinere a acestuia;
2. Amestecurile de concentrate se utilizează mai ales pentru corectarea şi completarea aportului energetic, proteic, mineral şi vitaminic al unei raţii de bază, formate din fibroase, suculente, grosiere, în conformitate cu cerinţele şi potenţialul productiv al unei vaci de lapte;
3. În funcţie de nivelul productiv al vacii, cantitatea zilnică de concentrate poate ajunge la 200-400 g pe kg/l de lapte muls;
4. Ponderea concentratelor în structura raţiilor furajere, în funcţie de starea fiziologică şi de evoluţia curbei de lactaţie, poate să oscileze de la 0% la vacile cu producţii mici şi aflate spre sfârşitul lactaţiei, până la 60-65% la vacile performante, în primele o sută de zile de lactaţie. S-a constatat că ponderea concentratelor într-o raţie poate să influenţeze conţinutul în grăsime al laptelui. Astfel, dacă la o proporţie de până la 35-40% a concentratelor din SU a raţiei, procentul de grăsime se modifică puţin, la proporţii de 40-65% acest procent se reduce şi mai mult. Pentru corectare, se poate interveni prin administrarea fracţionată, în mai multe tainuri, a concentratelor şi prin încorporarea în amestecul de concentrate a bicarbonatului de sodiu (pentru menţinerea pH-ului) şi a oxidului de magneziu;
5. Regula generală de administrare a furajelor este ordinea vitezei de consum, respectiv concentrate, suculente, fibroase, grosiere. S-a constatat însă că administrarea unui prim tain de fibroase, urmat de concentrate, apoi de suculente şi grosiere, stimulează masticaţia şi insalivaţia furajelor, asigură activitatea fermentativă a microsimbionţilor ruminali şi îmbunătăţeşte digestibilitatea furajelor;
6. În cazul utilizării unei raţii ce conţine cantităţi mari de concentrate, acestea trebuie administrate progresiv, pe parcursul a opt – zece zile, pentru ca populaţia microbiană ruminală să se adapteze la acest regim;
7. Numărul de tainuri în care se administrează concentratele se va corela cu cantităţile prevăzute în raţiile furajere. Astfel, se recomandă să se dea într-un singur tain cantităţile de până la 3 kg, în două tainuri, cantităţile de 3-6 kg şi în trei tainuri cele mai mari de 6 kg. Doar prin aplicarea unei tehnici corespunzătoare de administrare a concentratelor, vacile performante îşi pot manifesta potenţialul productiv. De asemenea, se evită risipa inutilă de concentrate, crescând astfel eficienţa economică a fermei.

 4 CRITERII DE ALEGERE

Alegerea componentelor, alcătuirea structurilor de AC şi stabilirea cantităţilor de concentrate, care se administrează la vacile de lapte dintr-o fermă, se fac în funcţie de următoarele criterii:

1. Calitatea şi aportul nutritiv al raţiei de bază;
2. Evoluţia curbei de lactaţie a vacilor respectiv de nivelul producţiei de lapte din fermă;
3. Felul cerealelor utilizate (porumb, orz, grâu, etc.),
4. Forma de prezentare a cerealelor (grăunţe, spărturi, uruieli, granule).