O astfel de măsură nu poate fi primită decât cu bucurie de către fermieri. Cu atât mai mult cu cât unul dintre puncte se referă în mod expres la staţiile de producere a biogazului.
Conform documentului, în cadrul Pilonului 1 – „Tranziţie verde”, la Componenta C3 – „Managementul deşeurilor” sunt menţionate, în mod expres, ca obiectiv de investiţii: „Sisteme de biogaz pentru comunități cu ferme foarte mari”.
Dar urmarea este de natură să taie avântul oricărui fermier care ar fi avut de gând să acceseze fonduri provenind din această sursă. De ce? Păi să o luăm pe rând, gospodăreşte…
1. Biogaz doar din fermele mari
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)spune că „Sistemele de biogaz se vor construi la nivel de comunități cu ferme mari sau la nivel de ferme foarte mari, în care există un minim de 1.000 UVM și o cantitate de gunoi de grajd produs local de minim 15.000 tone anual, provenind de la ferme de bovine, de porcine sau ferme avicole, la care se pot adăuga cantități mici de plante energetice (siloz), pentru stabilizarea procesului de cogenerare”.
2. Greu la deal cu boii mici…
Câte ferme cu minim 1.000 de vite mari sunt în România? Din câte știm, poți să le numeri pe degetele de la o mână, dacă există! 1.000 de unități de vite mari, dacă e să transpunem în porci, înseamnă 2.000 de scroafe de reproducție sau 3.300 de porci de îngrășat. Mai echivalează cu aproximativ 6.650 de oi sau capre. Dacă e să ne referim la găini ouătoare, atunci este vorba despre nu mai puțin de 72.000!
Așadar, din start, fermierii, chiar dintre cei mari, pot să-și șteargă această intenție din agende…
Pentru mai multe calcule, vedeţi AICI tabelul de conversie în Unități Vită Mare (UVM) .
3. Eficienţă pe termen lung
O altă prevedere din documentul citat, respectiv PNRR, spune că „se vor finanța instalații de biogaz având capacități de minim 300 KWh electrici și minim 300 KWth termici. Proiectele propuse vor trebui să dovedească sustenabilitatea economică, socială și de mediu pe termen lung.
Astfel, investiția va trebui să dovedească o eficiență economică susținută și cuantificabilă (din energia, agentul termic, fertilizanții produși și valorificați), dar și avantaje economice rezultate din descentralizarea surselor de energie, înlocuirea fertilizanților chimici, creșterea producției agricole.
4. Calcule făcute pe genunchi!
Proiectele vor trebui să cuantifice beneficiile de mediu ale investiției propuse:
• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, amoniac, metan, oxizi azotoși);
• avantajul originii carbonului utilizat;
• reducerea cantității de fertilizatori chimici, prin utilizarea în compensație a compostului rezultat din instalația de biogaz;
• creșterea calității apei de consum din localitate;
• scăderea intensității și persistenței mirosului gunoiului de grajd.
Nu se vor accepta instalații care utilizează metanul exclusiv prin ardere la faclă”!
Aici apare o oarecare neconcordanță privind eficiența. O gospodărie medie consumă în jur de 75-100 Kwh electrici într-o lună. Adică o astfel de stație ar trebui să asigure doar consumul a 3-4 gospodării. Or, la dimensiunile menționate în paragraful anterior, ar rezulta o eficiență total ridicolă a stației de biogaz! Mai merită investiția?
5. Tranziţie verde şi nu prea!
De asemenea, fermierul ar trebui să garanteze că mirosul de grajd se va reduce. Faptul că gunoiul de grajd dispare capătă un aspect secundar, atâta vreme cât prevederea citată prevede expres că nu se permite arderea metanului la faclă. De parcă cineva ar dori să ardă metan la faclă, dacă are posibilitatea de a face altceva cu el.
Și să nu uităm un aspect foarte relevant: capitolul de investiții din care am citat se referă la tranziția verde, respectiv managementul deșeurilor. Pe șleau spus, „dacă nu obțineți super-performanțe din transformarea deșeurilor în biogaz, mai bine lăsați-le așa!”.
6. Câte primării au 1000 UVM?
Dacă e să mergem până la capăt cu analiza, ne-am lămurit că fermierii nu au, din start, nici o șansă să beneficieze de proiect. Ei sunt descalificați dintru început. Sau puși la ambiție să treacă la un alt nivel?!
Dar să privim și spre UAT-uri, care, cel puțin din punct de vedere declamativ, sunt, în egală măsură, beneficiare ale proiectului. Câte comune au 1.000 UVM, atunci când ne plângem că efectivele de vite din gospodării scad pe zi ce trece? Și de ce ar face o asemenea investiție, doar pentru a asigura necesarul a câteva gospodării, când, mai bine, s-ar angaja în construcția, tot prin PNRR a unei platforme colective de colectare a gunoiului de grajd?
SE MAI POATE SCHIMBA CEVA?
Pentru a ne justifica bunele intenţii, facem două precizări:
1. PNRR este un lucru bun și este foarte important că îi include și pe agricultori. Dar asta nu folosește la nimic dacă niște condiționări, gândite pe genunchi, îl fac inaplicabil!
2. Nu ne-am propus, în nici un caz, să „demolăm” acest proiect, ci, dimpotrivă, să atragem atenția asupra disfuncționalităților ce le va implica, pentru a salva, acum, cât se mai poate, ceva din viitoarele fonduri europene. Căci, altminteri, suntem campioni la ratat absorbția de asemenea bani!
un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV
