Boala a fost descrisă la numeroase specii de păsări, dar pierderi însemnate pare să producă numai la găini, curci şi prepeliţe, probabil pentru că acestea sunt speciile la care se practică mai mult creşterea intensivă, în condiţii improprii (umezeală şi curenţi de aer).
Colibaciloza, boală endemică
Este o boală condiţionată, în etiologia căreia sunt incriminaţi, în afară de factorii determinanţi (colibacilii) şi o serie de factori favorizanţi infecţioşi (infecţii primare micoplasmice, virusul bronşitei infecţioase, virusul bolii de Newcastle, virusuri vaccinale) sau neinfecţioşi (suprapopularea, microclimatul necorespunzător).
În fermele de păsări, colibacilii sunt omniprezenţi, putând să contamineze toate suprafeţele, furajele, aşternutul şi apa. Colibacilii ajunşi pe coaja ouălor pot să pătrundă prin pori, infectând embrionii, ceea ce are ca rezultat moartea embrionară sau în primele zile de viaţă. După ecloziune, infecţia se realizează atât pe cale aerogenă, prin praf, cât şi pe cale orală, odată cu apa şi furajele contaminate.
Este o boală endemică, fără tendinţă de difuzare la distanţă şi cu morbiditate şi mortalitate foarte variabile, de 40-50%.
Semne clinice ale bolii
Manifestările clinice sunt puţin caracteristice. La lotul îmbolnăvit se remarcă reducerea consumului zilnic de furaje şi a sporului în greutate iar în cazul găinilor ouătoare, reducerea ouatului.
Pe durata septicemiei păsările bolnave sunt febrile (42-44 grade C), prezintă sete accentuată, adinamie, lipsa poftei de mâncare, diaree şi dispnee. Spre deosebire de alte boli respiratorii, nu apar edeme ale capului. Moartea poate să survină după 12-48 ore.
Poate să apară la orice vârstă, începând din primele zile de viaţă, dar cel mai frecvent între 20 şi 80 de zile, când mortalitatea poate să atingă sau să depăşească 40%.
Cum putem preveni boala? Citiţi în Revista FERMA, ediţia 1-14 septambrie 2022!
Revista în format electronic AICI!
un articol de
ADRIAN STANCU
USAMVB Timişoara
