La fel de important este și fermierul care, prin priceperea lui, poate controla exploatarea la maxim a potenţialului biologic al animalului.
Controlul costurilor primează
Din păcate, în condiţiile actuale ale pieţei, când preţul ingredientelor destinate furajării a explodat în 2021, la care s-au adăugat recentele scumpiri ale electricităţii și gazelor naturale, cel mai important caracter productiv al porcului devine eficienţa cu care acesta transformă furajul scump consumat în carne, respectiv aşa numitul „consum specific”. Și, chiar dacă, din păcate, la acest moment nu se poate vorbi despre profit în fermele de porci, trebuie ca atenţia să fie îndreptată spre controlul costurilor.
2,5 kg furaj pentru 1 kg spor
Eficienţa cu care animalul e capabil să transforme furajul în carne porneşte, cum spuneam, de la capacităţile lui biologice. De aceea, entităţile care se ocupă cu nutriţia și ameliorarea speciei au permanent ca obiectiv prioritar optimizarea conversiei furajere, respectiv reducerea cantităţii de furaj consumat de către animal pentru producerea unui kg de carne.
Dacă în urmă cu numai 20-25 ani un porc care consuma 3,5 kg de furaj pentru acumularea unui kg de spor era considerat eficient şi performant, în zilele noastre, această valoare îl va duce pe fermier spre faliment. Este azi de neimaginat și de neacceptat un consum specific mai mare de 2,5-2,6 kg furaj per kg spor al masei corporale. Cum s-a ajuns aici într-un interval de timp relativ scurt?
Care sunt cei mai buni vieri?
Pe de o parte s-a aplicat o presiune de selecţie extrem de dură pentru ameliorarea capacităţii animalului de a valorifica mult mai eficient furajele care, după cum se vede, devin din ce în ce mai scumpe. Adică, s-au reţinut pentru reproducţie numai vieri ale căror performanţe proprii în testare îi situau în vârful piramidei ameliorării, reprezentând sub 1% din vierii candidaţi. Asta înseamnă de fapt avantajarea acelor genotipuri care au capacitatea biologică de a utiliza la maximum nutrienţii din furaj, transformându-i în carne. De aceea, trăsături genetice cum sunt apetitul şi rata transformării furajului în carne reprezintă elementele cheie ale programelor de ameliorare.
Gena obezităţii, bună la porc
Apetitul porcului, ca şi în cazul oamenilor, este o trăsătură determinată genetic, aspect dovedit prin descoperirea la ambele specii a „genelor obezităţii”. Dacă în cazul oamenilor prezenţa acestor gene este un motiv constant de îngrijorare, la porc reprezintă o oportunitate ce se exploatează în vederea creşterii profitabilităţii.
Carne macră sau grăsime?
Pe de altă parte, rata de transformare a furajului în carne este o trăsătură genetică esenţială întrucât există diferenţe substanţiale între rase, linii şi hibrizi cu privire la acest caracter.
S-a demonstrat experimental că unele genotipuri transformă mai eficient energia şi proteina din furaj în carne macră, spre deosebire de altele care transformă nutrienţii preponderent în grăsime. Ori, pentru a depune un kg de grăsime, porcul are nevoie de o cantitate de 4 ori mai mare de furaj, decât pentru transformarea acestuia într-un kg de carne macră!
Soluţii pentru costuri reduse
În actualul context al pieţei globale, evident potrivnic profitabilităţii fermelor care produc carne de porc, se desprind totuși câteva soluţii:
1. ÎNLOCUIREA ANUALĂ A VIERILOR
Menţinerea și continuarea înlocuirilor anuale a materialului de prăsilă, în special a vierilor, selecţia continuă mai ales în sensul eficienţei utilizării furajului. Chiar dacă furnizorii acordă o pondere diferită acestui criteriu de selecţie, diferenţele sunt, de regulă, nesemnificative în privinţa performanţelor la nivel de fermă.
2. AJUSTAREA RAŢIILOR FURAJERE
Ajustarea compoziţiei raţiilor furajere la cerinţele fiziologice ale animalelor moderne în privinţa conţinutului în energie, proteină, aminoacizi şi optimizarea raportului dintre acești compuși. Dezechilibrul între ingrediente de bază ale furajului, mai ales în privinţa aminoacizilor, conduce la perturbarea metabolismului şi imposibilitatea exprimării integrale a potenţialului productiv.
3. MENŢINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE
Menţinerea stării generale de sănătate a efectivelor din toate categoriile de vârstă, cu un accent aparte asupra sănătăţii sistemului digestiv, reprezintă un alt factor cheie ce influenţează eficienţa conversiei furajere. E cunoscut faptul că în tractul digestiv al porcului „convieţuiesc” permanent peste 800 de specii de microorganisme într-un echilibru fragil. Perturbarea acestui echilibru din cauza bolilor, a furajului necorespunzător sau a incompetenţei manageriale, conduce la apariţia afecţiunilor digestive şi, implicit, la limitarea capacităţii animalului de a transforma furajul în carne. Impactul negativ al bolilor digestive asupra consumului specific poate să depăşească, în unele situaţii valoarea de 20%. Adică irosirea unei cincimi din furaj!
4. ÎNTREŢINEREA ŞI FURAJAREA
Managementul întreţinerii şi furajării reprezintă acea componentă dependentă strict de fermier, prin care acesta poate influenţa, în mare măsură, acumularea de masă corporală şi conversia furajului. Ne referim aici la elemente simple, dar cu un impact extrem asupra eficienţei producţiei cărnii de porc, respectiv:
• apa: disponibilitatea şi calitatea acesteia;
• spaţiul: atât în ce priveşte accesul la furaje, cât şi ca zonă de odihnă;
• temperatura, lumina şi umiditatea din adăpost;
• ritmul şi constanţa programului de furajare, precum şi potrivirea acestuia cu comportamentul natural al porcului.
EFICIENŢA STĂ ÎN FURAJARE!
Nutriţioniştii reușesc să înţeleagă tot mai bine funcţionarea sistemului digestiv al porcului, reuşind astfel să formuleze raţii furajere cu o digestibilitate sporită continuu. Dacă avem în vedere că 60-70% din costul producerii unui kg de carne de porc revine furajului, indiferent de preţul acestuia, este evident că eficientizarea utilizării nutrienţilor de către animal devine un factor critic pentru viabilitatea fermei.
Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă fermierii de azi este scăderea alarmantă a numărului de purcei obţinuţi la a doua fătare.
Află care sunt soluţiile practice pentru optimizarea vieţii productive a scroafelor.
Cum obţinem purcei de calitate în vederea abatorizării?
un articol de
IOAN LADOȘI
