Despre musca verzei (denumiri sinonime: musca rădăcinilor, musca cruciferelor) ştim mai multe din manualele de entomologie agricolă. Până nu demult era considerat un dăunător secundar al rapiţei, atacurile mai ridicate fiind sporadice. Numai că mulţi dăunători ai rapiţei, la început de importanţă secundară, au devenit principali. Se pare că aceste mici muşte parcurg acelaşi drum spre „celebritate”.

Neobservate odinioară, agresive în prezent

Foto 1: Musca verzei, adult (Sursa foto: www.agro.basf.ro)

Specia este prezentă în toate zonele unde se cultivă plante crucifere în România, inclusiv rapiţa. Practic, fermierii au avut acest dăunător tot timpul în solele cu rapiţă, dar nivelul populaţiei fiind scăzut, atacul a fost ca şi inexistent; prin urmare, muştele au trecut neobservate.
Dacă ne uităm cu atenţie, putem observa multe asemănări între banalele muşte de casă şi muştele verzei, singurele deosebiri notabile fiind aripile mai lăţite şi corpul mai subţire în cazul muştei verzei. Larva este fusiformă, alb-sidefie, în ultimul stadiu de dezvoltare având o lungime de 7-8 mm.

Atac din toamnă până-n iarnă

Până nu demult această specie era considerată a fi unul dintre cei mai importanţi dăunători ai verzei şi conopidei. Lucrurile s-au schimbat între timp, iar fermierii au început să se confrunte cu atacul larvelor muştei verzei şi la rapiţa de toamnă, când plantele se află în primele faze de vegetaţie.
Atacul poate să survină şi mai târziu, până la venirea iernii, mai ales în cazul toamnelor lungi şi secetoase.

Cum atacă larvele?

Foto 2: Musca verzei, larvă (Sursa foto: www.warrenphotographic.co.uk)

Acestea pătrund în colet şi apoi în rădăcini, unde sapă galerii longitudinale. Ca simptomatologie, plantele atacate rămân mai mici, iar cu timpul se pot usca. De asemenea, plantele atacate au frunzele de culoare verde-închisă. În multe cazuri, la plantele atacate, frunzele sunt culcate pe sol.
Dacă smulgem din pământ o plantă atacată şi facem o secţiune în rădăcină, putem observa prezenţa galeriilor şi a larvelor. Dacă nu mai observăm prezenţa larvelor, înseamnă că s-au retras în sol, la o adâncime de 5-15 cm, unde se vor împupa. În acest stadiu va ierna dăunătorul.

Mai multe generaţii pe an

În România, musca verzei prezintă 2-3 generaţii pe an. După unii autori, dăunătorul iernează ca larvă complet dezvoltată în sol, după alţii, iernează ca pupă. Adulţii apar în primăvară, în aprilie, şi zboară până în luna mai. Adulţii celei de-a doua generaţii apar pe parcursul lui iulie.
Referitor la a treia generaţie, unii autori au menţionat că aceasta are dezvoltare parţială, în zonele de câmpie, în toamnele călduroase, iar adulţii apar pe parcursul lui septembrie.

Combatere în patru paşi

Cum putem proteja plantele de rapiţă de atacul larvelor muştei verzei? Următoarele modalităţi dau rezultate:

1. Prin efectuarea tratamentului seminţelor înainte de semănat. În prezent este omologată o singură substanţă activă pentru tratamentul seminţelor, cyantraniliprol, ce are efect şi în combaterea acestui dăunător.
2. Prin efectuarea arăturilor adânci, ştiut fiind faptul că larvele la completa dezvoltare şi pupele se găsesc în stratul superficial al solului, la 5-15 cm adâncime. În prezent, tot mai mulţi fermieri au înlocuit lucrarea de bază cu sistemul de lucrări minime ale solului, ceea ce poate avea ca efect creşterea populaţiilor acestui dăunător (posibilitatea ca mai puţine larve şi pupe să fie distruse).
3. Printr-o fertilizare echilibrată, precum şi folosirea fertilizării starter pentru a avea o cultură bine dezvoltată şi la o densitate optimă. Dacă plantele sunt dezvoltate, atunci trec mai uşor peste atac, cu condiţia ca rezerva dăunătorului să nu fie foarte ridicată.
4. Prin regim hidric adecvat: din păcate, oricât de dotaţi
   ar fi fermierii, acest lucru nu poate înlocui lipsa apei. Fără un regim hidric corespunzător, putem să folosim cei mai buni hibrizi pentru zona respectivă, cea mai bună fertilizare, solul să fie foarte bine pregătit, dar plantele nu vor răsări sau, dacă răsărirea are loc, în lipsa apei, plantele au o dezvoltare lentă, iar în cazul atacului larvelor muştelor verzei, acestea se pot usca mult mai repede, aşa cum s-a întâmplat în multe zone din vestul ţării în toamna anului trecut.

Încă un posibil dăunător principal al rapiţei, în perioada toamnei, pe lângă cei existenţi, înseamnă o presiune şi mai mare pentru fermieri. Prin urmare, trebuie aplicate, în complex, toate măsurile pentru prevenirea şi combaterea atacului larvelor muştei verzei; în caz contrar, cultura rapiţei de toamnă ar putea deveni… o mare loterie.

O TOAMNĂ TARE DIFICILĂ

Pagubele produse de musca verzei sunt mai ridicate în toamnele calde şi secetoase, când plantele atacate se usucă mai repede din cauza lipsei apei. Iar această toamnă este „candidată” a fi una secetoasă, mai ales în sud-vestul ţării. Din cauza creşterii temperaturilor este foarte posibil ca a treia generaţie de musca verzei să aibă o dezvoltare completă şi să vorbim de trei generaţii pe an.

Foto 3: Musca verzei, larvă (Sursa foto: www.allotment-garden.org)

Foto 4: Plante dăunate în urma atacului larvelor (Sursa foto: onvegetables.com)

un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea