În primăvara anului trecut, grâul a început să se usuce din cauza secetei, iar odată cu el s-a „uscat” şi bugetul multor cultivatori. Din punct de vedere al umidităţii solului, primăvara aceasta are semne mai bune. Dar până la recoltarea şi valorificarea producţiei, fermierii mai au de trecut nişte piedici „entomologice” în lunile aprilie şi mai, dar şi la începutul lui iunie, perioadă când insectele sunt foarte active şi înfometate.

1. Gândacul bălos (Lema melanopa) 

Adulţii apar de regulă în lanul de grâu în aprilie.
• Semnele atacului. Aceştia pot roade frunza complet, atacul fiind caracteristic prin prezenţa unor „ferestruici” paralele cu nervurile. În ultimele două decenii au fost rare atacurile ridicate produse de adulţii acestei specii, dar trebuie să fim în gardă tot timpul.
Atacul larvelor are loc în luna mai şi este diferit de cel al adulţilor, acestea rod doar epiderma superioară şi parenchimul frunzelor, nu şi epiderma inferioară. Frunzele atacate de larve au aspect pergamentos, observându-se uşor de la distanţă, deoarece par „înălbite”.
• Mod de dăunare. Plantele atacate nu mai pot fi folosite nici măcar ca furaj verde în hrana animalelor din cauza gustului respingător pe care îl imprimă excrementele larvelor.
• Pentru alegerea momentului optim de combatere a larvelor acestei specii se recomandă efectuarea sondajelor în lanurile de grâu, pe diagonala solei, alegându-se mai multe puncte de determinare, în funcţie de suprafaţa solei, în cadrul fiecărui punct de determinare se numără larvele gândacului bălos de pe 50 sau 100 de plante de grâu.
• PED şi tratament. Gândacul bălos are caracter gregar, din această cauză atacul larvelor se înregistrează în vetre. Pradul economic de dăunare (PED) în aceste vetre este de 250 larve/mp. Deşi PED-ul se stabileşte la nivel de vatră, tratamentul se va aplica parţial sau pe toată sola cu grâu, în funcţie de ponderea vetrelor din suprafaţa totală a solei.

2. Tripsul cerealelor

Haplothrips tritici sau tripsul cerealelor este întâlnit în special în sudul ţării.
• Semnele atacului. În luna aprilie are loc atacul adulţilor acestei specii, pe rahis şi spiculeţe, producându-se sterilitatea parţială sau totală a spicului sau simptomul caracteristic al atacului, de “albeaţa spicului”.
• Mod de dăunare. Larvele atacă îndeosebi boabele în formare până la faza de coacere în ceară. Boabele atacate în faza de lapte nu se mai dezvoltă şi devin şiştave. Pe boabele înţepate apar porţiuni decolorate. Pe lângă reducerea cantitativă a producţiei de boabe, tripşii provoacă deprecierea calităţii glutenului şi a însuşirilor biologice ale seminţelor.
• Stabilirea PED-ului. Se recomandă efectuarea sondajelor în lanul de grâu, pe diagonala solei (la fel ca şi în cazul anterior) pentru stabilirea momentului optim de efectuare a tratamentului. Pragul economic de dăunare pentru adulţi este de 8 exemplare/spic, iar pentru larve de 25 exemplare/spic. În acest din urmă caz, larvele tripsului cerealelor se determină relativ uşor, prin numărarea acestora din spicele prelevate din fiecare punct de determinare, care în prealabil au fost strivite uşor, până s-au îndepărtat boabele de rahis (larvele se identifică uşor, au o culoare roşie cărămizie).
• Combatere. Se consideră că tratamentele efectuate pentru combaterea gândacului bălos au efect şi asupra acestui dăunător. Numai că situaţia poate să difere foarte mult de la o zonă la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi ferme, de la o solă la alta.

3. Afidele cerealelor

Cu denumirile latineşti Macrosiphum avenae, Schizaphis graminum, Rhopalosiphum maidis, Rhopalosiphum padi, afidele se pot întâlni în culturile de grâu în perioada înspicării (înflorit şi apoi coacere în lapte). În această etapă, pe culturile de grâu, coloniile de afide sunt mai numeroase, în special pe soiurile tardive.
• Semnele atacului. Plantele atacate prezintă în dreptul înţepăturilor pete decolorate. • • Mod de dăunare. Atacurile puternice în perioada formării boabelor afectează producţia cantitativ, dar mai ales calitativ.
• Combatere. Ca şi în cazul dăunătorilor menţionaţi anterior, se efectuează sondaje pe diagonala solei. În fiecare punct de determinare se prelevează câte 50-100 de plante de grâu, la care se examinează spicele. Avertizarea aplicării tratamentului chimic se face când densitatea dăunătorului atinge PED-ul de 25 afide/plantă.

4. Ploşniţelor cerealelor

În ultimii ani, ca urmare a temperaturilor din ce în ce mai ridicate, înregistrate primăvara, adulţii hibernanţi ai ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp.) apar în natură cu o lună, chiar o lună jumate, mai repede.
• Semnele atacului. Aceştia înţeapă tulpina sau frunzele pentru a se hrăni. La locul înţepăturii, apare o mică umflătură, înconjurată de o zonă decolorată, gălbuie, denumită ”con salivar”.
• Mod de dăunare. Frunzele atacate se îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă de la locul unde ploşniţa a înţepat, atârnând ca un fir de aţă mai gros. În cazul când adulţii hibernanţi atacă tulpina, spicele rămân în burduf sau dacă ies din burduf, acestea pot avea aristele ondulate şi pot fi sterile (albirea spicelor). În mod normal se consideră că atacul adulţilor hibernanţi este mai puţin periculos comparativ cu al larvelor şi adulţilor noii generaţii, dar cu schimbările climatice din ultimii ani ne putem aştepta la surprize neplăcute în lanul de grâu.
• Combatere. Pragul economic de dăunare pentru adulţii hibernanţi ai ploşniţelor cerealelor este de 7 adulţi/mp, în culturile cu densitate optimă, fertilizate corespunzător, respectiv 5 adulţi/mp în culturile cu densitate scăzută şi fertilizate incorect.

Aşadar, „paza bună trece primejdia rea”.

un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea